Si pentru ca unii dintre voi poate s-au intrebat de ce a aparut pe blog o postarea ca cea de ieri, va spun sincer ca am vazut un filmulet cu un avort in direct ce m-a facut sa postez “Jurnalul copilului nenascut”.
Oricat de nedorit ar fi un copil nu merita sa fie ucis de indeferenta propriei mame. Nu stiu cate dintre cele care fac un avort se gandesc atat la consecintele fizice, cat si la cele psihice. O viata ce vine de la Dumnezeu nu trebuie curmata in nici un chip de o mama incostienta si de un tata iresponsabil.
Am vazut zilele trecute un documentar despre avorturile din Romania si m-am ingrozit – din 1990 pana astazi circa 20 milioane de copii au fost avortati doar pe teriotirul Romaniei. Ne mai intrebam apoi de ce se intampla tot felul de grozavii in Romania si de ce poporul roman parca este blestemat.
Sunt tata de copil si nu pot intelege sub nici o forma “mamele” sau “tatii” care ucid fara nici un regret fiinta formata in pantecul viitoarei mame. Sub nici o forma nu pot fi de acord cu ideea ca lipsa de bani poate oferi scuze pentru savarsirea unui avort.
Cum poti sa te gandesti macar la uciderea propriului copil cand ii auzi inimioara cum bate? Cum te poti numi mama daca in viata ai facut asa ceva?
Intr-o tara care e din ce in ce mai batrana, avorturile sunt in crestere. Cati parinti se priveaza ei singuri de minunea unui zambet de copil si de rasetul lui zglobiu……
Si pentru ca lumea este plina de criminali va rog eu viitoare mame si viitori tati nu va grabiti in luarea unei decizii in ceea ce priveste existenta copilului vostru – daca inlauntru mamei se naste un viitor mare doctor care va salva mii de vieti sau un viitor mare ascet care va aduce pace sufleteasca miilor de pelerini?
Copii avortati striga dupa razbunare………….
Oare ce s-ar fi intamplat cu voi daca mamele si tatii vostri ar fi hotarat ca nu va doresc in aceasta viata?