Concurenta intre branduri. Într-un mediu competitiv, în continuă schimbare, cu o societate ce se dezvoltă într-un ritm alert, apare, că vrei, că nu vrei, concurenţa. Fie că discutăm despre concurenţa între brand-uri, fie că discutăm despre concurenţa de la servici, fie că discutăm despre concurenţa între oameni, cu toţii trecem prin ample procese ce implică o luptă. Dar, ce facem atunci când totul se transformă într-o luptă de supravieţuire, în care se folosesc de foarte multe ori, arme false, sau nelegale? Cum facem deosebirea între concurenţă şi divergenţă?
Cu toţii ştim că atunci când există concurenţă într-un domeniu, apare automat şi calitatea. Atunci când discutăm despre concurenţă loială, fără lovituri sub centură, fără discuţii duale, în care se analizează cu dublă măsură, fără atacuri la persoană. Aşa ar trebui să arate un proces concurenţial clasic, în care fiecare luptă cu propriile lui abilităţi, cu propriile avantaje ale brandului pe care îl are în spate, fără a trage în adversari. Concurenţa nu înseamnă lipsa fair-play-ului, ci poate mai degrabă înseamnă îmbunătăţirea ta ca om, ca profesionist, astfel încât clientul final/şeful să te aleagă pe tine, sau să te aprecieze mai mult pentru felul tău de a fi.
Din ce am oservat eu şi mi se confirmă din ce în ce mai mult, în Iaşi concurenţa înseamnă “ba pe-a mătii….”. “Adversarii” uită că Iaşul este un oraş mic şi nu ştii cum, la un moment dat, viaţa te va face să lucrezi în echipă cu omul pe care acum îl vezi ca pe cel mai mare duşman. Concurenţa în Iaşi, din păcate, înseamnă să îl denigrezi pe celălalt în faţa factorului de decizie. Se merge prea mult pe invidie, pe atacul la persoană şi în cele din urmă pe răutăţi gratuite şi pline de venin. Dar, atunci când te vei întâlni cu unul, cu altul, pe la evenimente, zâmbetul va fi pus pe buze şi amabilitatea va fi la ea acasă.
Ceea ce nu se înţelege în Iaşi este că fiecare brand, om, are clienţii/oamenii care îl plac şi au încredere în el sau în brandul pe care îl reprezintă. Penibilitatea stă în convingerea oamenilor că lucrurile stau exact invers decât atunci când interesul ne făcea să le prezentăm altfel. Ceea ce era valabil în discursul nostru acum ceva timp, acum nu mai este valabil. Ceea ce uităm noi în general este că, din divergenţă nu se va vedea decât ducerea unui război surd, pentru bani şi nimic mai mult. La final nimeni nu va fi câştigat – nici noi, protagoniştii, din cauza epuizării fizice şi psihice şi nici ceilalţi oameni/clienţi de pe margine, care vor vedea doar o piesă de teatru grotească, cu lovituri, ridicări false şi căderi normale.
Concurenţa în Iaşi nu se face pe soluţii reale, ci mai degrabă pe promisiuni ce se pot realiza sau nu. Din cauza unei concurenţe duse la extrem se pot rupe prietenii, se pot pune etichete false, se pot închide definitiv relaţii interumane. În Iaşi concurenţa se face ca în junglă. Deseori oamenii care îşi văd de treaba lor sunt priviţi ca nişte “proşti” care nu contează. Dar de cele mai multe ori înţeleg mai mult decât văd, ştiu să citească printre rânduri. Şi de cele mai multe ori lasă timpul să le dea dreptate. Pentru că, acei oameni “proşti” nu intră în războaie inutile. Este o piaţă liberă şi doar timpul şi felul oamenilor de a fi, va demonstra dacă un brand/om este valoros sau nu.
În Iaşi concurenţii, de orice fel ar fi ei sunt orientaţi prea puţin pe cum să îşi îmbunătăţească produsele şi mult prea mult pe cum să îi copie pe cei care au succes. Deşi se ştie că oricât ai încerca să copii originalul nu vei reuşi. Uitaţi-vă de exemplu la numărul covrigăriilor din Iaşi. Acum ceva ani nu erau foarte multe – poate una doua. Acum, la fiecare colţ de stradă vezi covrigării deschise. Pentru că au fost unii care au văzut că alţii au avut succes şi au copiat. Şi aşa au, în opinia lor, o afacere de succes.
După cum o mai spun de multe ori – felul şi caracterul oamenilor nu poate fi ascuns. Oricât se încearcă lucrul acesta, mai devreme sau mai târziu se dă de gol şi se arată adevărata faţă. Ştiţi e ca treaba aia cu minciuna şi adevărul. Ca să acoperi o minciună, trebuie să ţii minte minciuna sau să creezi alte minciuni pentru a o acoperi pe cea iniţială. Pe când adevărul este unul singur şi va fi valabil şi peste 1 zi şi peste 1 lună şi peste ani.
Concurenţa nu înseamnă doar supravieţuire pe termen scurt, ci mai degrabă constanţă pe termen lung. Poate că prin acţiunile tale, reuşeşti să îţi creezi un avantaj pe termen scurt, dar dacă acestea au picioare de lut, vei cădea şi îţi vei arăta adevărata faţa. Chiar dacă va dura un pic mai mult, piaţa va vedea cum eşti tu de fapt. Asta dacă nu ai ales să fii un competitor corect, care să fie interesat doar de cum te poţi îmbunătăţi tu ca brand şi cum îţi poţi crea notorietate prin acţiuni oneste.
Nu uitaţi că falsa concurenţă scoate ce este mai bun dintr-un produs şi ce este mai rău din oameni. Şi cum spun eu de foarte mult timp – brand-urile sunt formate din oameni şi calitatea oamenilor din spatele brandurilor face ca acestea să reziste peste trecerea timpului.
” Ar trebui să înveţi de la concurenţă , nu să o copiezi. Dacă o imiţi, vei muri”
