Dacă ne luăm după știrile din mass media și după faptele din acest început de an, nu este a bine. Și nu pentru că sunt lucruri care nu s-au mai întâmplat până acum. Ci, mai degrabă pentru că parcă astfel de fapte s-au generalizat la un nivel alarmant. Totuși nu poți să nu te întrebi dacă nu asiști la coma societății. Iar în societate intri și tu. Când vezi câți oameni fărădelege sunt scoși pe micile ecrane, stai și te întrebi dacă asta e societatea în care vrei să trăiești. O societate care se revoltă pe Facebook, dar care atunci când este un conflict pe stradă scoate telefoanele. Și nu ca să sune la 112, ci ca să facă live pe Facebook.
Suntem monitorizați prin sisteme video inteligente, dar atunci când avem nevoie mai mare de ele, acestea nu funcționează. Țipăm din gură de șarpe că țara asta este de căcat, dar ne este bine în locul nostru călduț. Suntem justițiari în rețelele sociale, dar când e cazul să sărim în ajutorul semenilor aflați în pericol, ne facem că nu vedem. Strigăm sus și tare că în țara asta trebuie să ne fie respectate drepturile, dar închidem ochii la nedreptățile suferite de ceilalți. Dacă nu suntem noi afectați, totul este în regulă.
Societatea românească este amorțită. Nimeni și nimic pare că nu ne mai scoate din binele pe care ni l-am creat fiecare. Nici pedofilii, nici legile strâmbe gândite de guvernanți, nici taifunul economic pregătit de finanțiștii țării. Fiecare, pare că a intrat într-o stare de lasă-mă în sărăcia mea. Dacă te uiți pe stradă vezi oamenii preocupați de problemele lor. Și parcă predomină o stare de nervozitate acumulată. Oamenii sunt din ce în ce mai nervoși. Le sare muștarul doar dacă le spui ceva ce nu le convine. Nu mă credeți? Uitați-vă doar la cum se circulă, la câte conflicte verbale sunt în trafic. O parte din oamenii sunt parcă gata gata să pună mâna pe par și să își facă dreptate.
Zilele acestea, fiecare crede că este singur pe lumea aceasta și când intră în contact cu un altul cu altă părere, încearcă să își facă dreptatea lui cu pumnul. Încet, încet, parcă am uitat cum este să dialogăm constructiv. Una două se apelează la violență mult prea ușor. Anul nu a început bine deloc – a început cu o stare de revoltă, dar în același timp cu lehamite. Anul acesta se pare că este anul în care societatea își poate reveni din comă. Și nu punând mâna pe bâte, ci făcând ca lucrurile negative să nu se mai întâmple. Atunci când vezi pe unul furat în piață, fă-l atent, chiar cu riscul de a ți-o lua. S-ar putea să ai surpriza ca alții să îți sară în ajutor. Au nevoie de un imbold. Sau de un exemplu al unui om care să vorbească.
Dacă nu ne place societatea de azi, este și pentru că de atât de mult timp nu am făcut altceva decât să privim. Dacă suntem revoltați pe ce se întâmplă, ar trebui să fim revoltați și pe lipsa noastră de reacție. Vinovați sunt cei care au comis fărădelegi, dar vinovații morali suntem și noi, cei care atunci când am văzut o nedreptate am tăcut. Poate că nu e târziu să mai schimbăm ceva.
