Trec printr-o perioadă mai ciudată, în care întâlnesc tot felul de oameni binevoitori, plini de zâmbete false, cu un cuțit întotdeauna gata gata să îl înfingă în toți cei care nu sunt ca ei. Și de fiecare dată rămân uimit de câtă răutate se ascunde în spatele oamenilor binevoitori. Nu, nu mă plâng chiar deloc – dar am să încerc la momentul oportun să le demasc adevărata față și tot ceea ce ține de falsitate. Pentru că nu îmi place să fiu luat de prost și să îmi fie insultată inteligența. Ce fel de parinte esti tu ca om?

Dar tot ce mi se întâmplă acum are și o parte bună – îmi canalizează atenția spre lucrurile importante din viață – ceea ce trebuie să conteze cel mai bun în viețile tuturor – familia, copii și oamenii cu adevărat prieteni. Uneori rămâi uimit cât de puțini prieteni ai în jurul tău, dar ei trebuie să aibăm tot respectul tău. Important nu sunt banii care îți intră, sau îți ies din cont, nu sunt mașinile luxoase pe care le conduci, nu sunt vilele imense în care intri și îți duci traiul – important este ceea ce lași în urma oamenilor, omul din tine. Pentru că atunci când nu vei mai avea nimic din toate astea, îți va rămâne doar calitatea umană – ce te faci dacă nu o ai?

Spuneam că privirile mi-au fost îndreptate către ceea ce contează mai mult – familia, copilul și prietenii adevărați. Restul este cancan.Dar sunt sigur de un lucru – cât am să trăiesc, nu îmi voi învăța copilul să aprecieze lucrurile după prețul lor, ci după valoarea lor. Și tot timpul o voi învăța să nu își bată joc de oameni și de munca lor, să nu uite sa fie om și nu în cele din urmă să nu uite că în viața asta toate se întorc înzecit.

Până atunci ca părinte nu pot să îi ofer altceva decât principii de viață solide și apropiate de calitatea umană. Pentru că vedeți voi, oamenii răi au fost la rândul lor copii. Și au fost învățați să fie răi. Nu sunt ei de vin, ci părinții lor, care i-au educat în stilul profitor. Și da sunt conștient de ce spun….

Oamenii uită să fie oameni………….