Când eram mic, tatăl meu îmi repeta obsesiv “fii om de caracter” sau “mai bine sărac şi să ai conştiinţa curată”. Mai târziu am înţeles de ce îmi tot repeta cuvintele astea. Pentru că, oamenii au caractere diferite şi probabil că, de-a lungul timpului, tata a întâlnit tot felul de caractere. Crescând şi intrând în viaţa am realizat câtă dreptate are. Oamenii cu un caracter frumos sunt din ce în ce mai greu de găsit. Sau putem să le mai spunem și caractere tari.

De ce spun asta? Pentru că, din păcate, caracterul adevărat al unui om se recunoaşte în situaţiile limită, sau în momentele în care interesele lui nu mai conincid cu interesele tale. Şi atunci, prietenul pe care îl aveai alături îşi dă în petec. Nu fac referire la nici unul din oamenii care mă cunosc. Dar, de-a lungul timpului, m-am confruntat cu mulţi oameni despre care, la prima impresie, spuneam că sunt de caracter, ca mai apoi aceştia să îşi dea adevărata aramă pe faţă.

Cum poţi observa un om cu un caracter frumos? Este destul de simplu. Este acel om care, indiferent de momentul din viaţă, indiferent de dificultăţile prin care trece, sau indiferent de poziţia pe care o ocupă, rămâne acelaşi, cu principii solide şi care nu te va călca în picioare cu prima ocazie. Şi nici nu va încerca să te încalece.

Se spune că o bucăţică de caracter o primeşti în dar de la Dumnezeu, odată cu naşterea ta. Dar acea sămânţă sădită, trebuie să aibă un mediu propice să rodească şi să se transforme în talant. Pentru că, dacă nu îţi vei cultiva caracterul şi nu îl vei îmbunătăţi continuu şi dacă eşti slab în voinţă, vei avea momente dificile în viaţă, care te vor dezbrăca de caracter. Trebuie să îţi setezi “programul caracter” în softul tău general, astfel încât atunci când ajungi acasă, la finalul unei zile, conştiinţa ta să fie curată.

Vă spuneam că m-am confruntat de-a lungul timpului cu oameni. Cu  foarte mulţi oameni. Unii dintre aceştia îmi zâmbeau în faţă, ca mai apoi, pe la spate să îmi pună în cârcă defecte, pe care nici eu nu ştiam că le deţin. Şi de cele mai multe ori erau înflorite şi prezentate în aşa fel, încât eram curios şi eu cine este tipul despre care se vorbeşte. Am aflat la un moment dat că sunt un “escroc”, am aflat că sunt un om “de nimic”, am aflat că sunt un “neica-nimeni”. Şi nu mică mi-a fost mirarea când am fost sunat să confirm situaţii de care nu eram răspunzător, dar care dădeau bine imaginii altora.

Nu vă spun lucrurile astea ca să mă plâng, ci pentru a exemplifica o parte din micile cuvinte care pot face rău unui om, fără ca acesta să fie vinovat. “Oamenii de caracter” care se perindă prin diverse locuri din acest oraş, mă fac să râd uneori. Pentru că, fără cele mai mici dovezi, aruncă cu noroi, fără să îşi dea seama despre ce vorbesc. Şi este păcat că găsesc oameni care iau de bun tot ceea ce aud. Fără să verifice. Dar timpul va face la un moment dat, să interacţionezi cu ei şi să îşi dea seama de adevăratul tău caracter.

Indiferent de poziţia pe care o ocupi, indiferent de ceea ce faci la un moment dat, timpul îţi va da pe faţă adevăratul tău caracter. Pentru că, roata vieţii se învârte şi pentru că, nimic nu rămâne nepedepsit de viaţă.

Aşa că încercaţi să fiţi oameni de caracter, respectaţi-vă pe voi şi respectaţi-i şi pe ceilalţi. Pentru că, uneori, chiar dacă viaţa vă încearcă prin oameni perfizi, timpul şi faptele vă vor ridica în ochii semenilor. Şi cum spun eu mai mereu : “faptele unui om arată ceea ce crede despre cel din faţa lui şi nu vorbele”.

Vorbiţi mai puţin prin cuvinte şi vorbiţi mai mult prin fapte.