Natura noastră umană este dominată de invidie – oriunde ne învârtim, oriunde ne desfășurăm activitatea suntem înconjurați de invidie. Până într-un anumit punct invidia este sănătoasă și te ajută să te ridici, să te perfecționezi. Dar totul până când, invidia începe să îți întunece judecata și logica elementară – atunci când nu reușești să apreciezi ceea ce face bine cel de lângă tine (coleg, colaborator, asociat) ai mari probleme. Te transformi și ai nevoie de un Snickers :). Dar oare cand incepi sa deranjezi cu adevărat?

Zilnic întâlnesc tot felul de oameni – unii faini, alții morocănoși și supărați pe viață. Din păcate întâlnesc din ce în ce mai mulți oameni invidioși. Aici nu mă refer la clienți sau parteneri de afaceri – mă refer la cei pe care începi să îi deranjezi când scoți capul în lume și arăți ce știi să faci. Nu îți încordezi mușchii, arăți doar că ai circomvuluțiuni pe creier și deja oamenii intră în repliere și se pregătesc de atac – sar la beregată. Totul din cauza faptului că ești privit ca o amenințare și riști să le iei din clienți și din potențialii bani ce trebuie să intre în buzunarul lor. Da, totul se rezumă la bani și la vedetism – care e mai tare ca altul.

Dar oare când începi să deranjezi și să fii privit cu precauție? Unde este limita dintre zâmbetul celui din fața ta și rânjetul pe care îl afișează pe la spate? Sau, unde este limita dintre bun simț și demagogie? Sunt întrebări la care încep să caut răspunsuri. Nu, nu sunt un naiv care trăia într-o lume de vis, dar un lucru nu am să pot înțelege – transformarea oamenilor pe măsură ce tu evoluezi. Este o piață liberă fraților și este loc pentru toată lumea în piață. Dacă ai cap și poți duce un proiect la capăt, nu înseamnă că la spate ai și un cuțit pe care cauți să îl înfingi în spatele tuturor celor pe care îi întâlnești.

Momentele care trebuie să îți dea de gândit și să încerci să îți acoperi spatele ar fi cam următoarele:

1. Începi să cunoști din ce în ce mai mulți oameni – ori ești un foarte bun om de networking, ori oamenii încep să audă de tine și din curiozitate să încerce să discute cu tine și să găsiți o variantă optimă pentru ambele părți.

2. Începi să auzi de numele tău, nu doar uitându-te la buletin – atunci când te întâlnești și lumea îți spune că a auzit de numele tău și îți mai spun și de unde.

3.  Din mâna ta încep să iasă proiecte și idei bune – da, acesta este momentul în care vei observa că oamenii încep să se distanțeze și să ridice un zid – aici mă refer la colegii de breaslă și la cei care activează în același domeniu ca și tine.

4. Când te întorci cu spatele începi să auzi șușoteli – ei fraților, acesta este momentul cel mai amuzant – șușotelile pe la spatele tău sunt din ce în ce mai dese și se transformă în zumzet – iar tu nu ai lăsat senzația că auzi bine cu ambele urechi

5. Întâlnești tot felul de specialiști care își doresc să facă echipă cu tine – dintr-o dată lumea începe să te caute și să își dorească să se întâlnească cu tine – după ce ani la rând ai trăit într-o stare de acalmie, e cam ciudat să îți dai seama că ai mulți ”prieteni” ce vor să înceapă proiecte cu tine.

6. Proiectele pe care începi să le pui în practică dau rezultate – acesta este punctul terminus al deranjului pe care îl faci. Atunci când începi să ai și rezultate, deja ești pus pe toacă, sau ”amicii” și ”cunoscuții” tăi fac experimente vodoo pe tine.

Indiferent de cât de cu bun simt ești, indiferent dacă stai în banca ta și încerci să nu deranjezi, finalitatea este aceeași – se vor trezi întotdeauna unul sau altul care va fi mai cu moț și care va avea senzația că știe mai multe decât tine. Poate că unii dintre ei chiar sunt mai buni decât tine, dar să vă spun ceva – oamenii cu adevărat buni nu se bat cu pumnul în piept cât de minunați sunt ei – oamenii cu adevărat buni, tac și fac, iar ce lasă în urmă vorbește despre ei.

Așa că dragilor, nu vă mai obosiți să mă mâncați de fund – nu de alta dar mă gândesc la timpul vostru – am fundul mare și v-ar lua cam mult să terminați.