În zilele de astăzi a fi o persoană bună, umană, orientată spre fapte bune și spre o atmosferă destinsă, este din ce în ce mai greu. Și nu pentru că există posibilitatea să fii catalogat drept naiv, ci mai degrabă pentru că, bunătatea este confundată cu prostia. Poate și pentru că acum predomină tupeul, predomină infatuarea și poate pentru că acum stima de sine este mult ridicată. Cu toții avem senzația că suntem cei mai buni, că nu avem nevoie de nici un ajutor din partea celorlalți, că ne putem face singuri viața mai bună. Iar când întâlnim un om bun, dispus să ne ajute, îl încălecăm, îl sugem de energie și plecăm mai departe, în drumul nostru. Fără să ne mai întoarcem capul spre cel ce a vrut să ne ajute. Când bunătatea este confundată cu prostia, de cele mai multe ori, se ajunge în acel moment de ruptură, în care inevitabil apare conflictul.
Este și un proverb destul de actual ”omul bun e de pus în drum, cine trece tot să-l frece”. Mi-a fost confundată de multe ori bunătatea și modul meu de a mă face că nu văd anumite lucruri, cu prostia. Am avut multe persoane care, atunci când mă făceam că nu văd anumite lucruri, se urcau în cap. Am întins de multe ori un deget, ca mai apoi să mi se ia toată mâna – uneori am lăsat să mi se ia toată mâna, doar pentru că, persoana avea nevoie de o susținere mai puternică pentru a se ridica. Dar, atunci când nu există o limită, am prostul obicei să spun ce am văzut de-a lungul timpului la persoana respectivă. Și de cele mai multe ori, produc un șoc – mă transform din acel om bun, într-unul tranșant, la care nu există culoarea gri. Ori este negru, ori este alb.
Oamenii care confundă bunătatea cu prostia, în general, trebuie să fie conștienți că omul bun nu este prost! El închide ochii pentru că vrea și ajută pentru că poate! Atunci când iartă, face tot posibilul să uite, iar când ajunge să ignore, o va face până la capăt – fără posibilitatea de a fi întors din drum! La un moment dat în viață cu toții am fost ajutați, cu toții am oferit ajutorul nostru altora. Mai mult sau mai puțin. Și toate astea au dus la încărcarea noastră cu energii pozitive, sau negative, în funcție de modul de reacție și mulțumire al celorlalți.
Toată treaba aceasta cu bunătatea și prostia trebuie privită din două perspective – perspectiva celui care îi privește pe oamenii buni, ca oameni de mâna a doua, de care poate profita și perspectiva celui care oferă bunătatea sa și este luat de prost. Indiferent de care parte a baricadei ești, trebuie să ai în vedere și faptul că perspectiva celui din fața ta poate fi diferită de a ta. Și poate interpreta gesturile tale, în mod cu totul și cu totul diferit, față de ceea ce ai vrut tu să faci cu adevărat.
Perspectiva celui care își oferă bunătatea chiar dacă bunătatea este confundată cu prostia
Un om care își oferă ajutorul și este bun, nu urmărește să obțină ceva foloase de pe urma ajutorului oferit – îl oferă și atât. În plus, omul care ajută nu va avea așteptări de la oameni. Asta și pentru că de cele mai multe ori, așteptările îi pot fi înșelate de oameni. Chiar de oamenii dragi. Dar, un om bun, chiar și atunci când îi sunt înșelate așteptările rămâne pe loc și continuă să fie dispus să își ofere ajutorul. Dacă acesta îi va mai fi solicitat. Pentru că, în general oamenii buni sunt oameni puternici și demni. Pentru că, oamenii cu o bunătate excesivă sunt conștienți că omul este suma acțiunilor, emoțiilor lui – cu cât știi să trăiești mai frumos, cu atât ești un om bun.
Un om bun, atunci când simte că este luat de prost, va pleca pur și simplu. Fără să fie răutăcios, fără să se răzbune. Pur și simplu își retrage ajutorul și nu îi vei mai simți prezența. Pur și simplu va dispărea din viața ta. Și doar așa tu, cel care îl considerai prost pe omul bun, îți vei da seama cât bine îți făcea prezența lui în anturajul tău. Iar o altă persoană dispusă să te ajute din propria lui plăcere, vei mai găsi cu greu. Poate chiar, în viața ta, va apărea o singură dată. Și aici trebuie să fii conștient și să faci diferența între bunătatea aparentă și bunătatea sinceră. Dacă poți.
Perspectiva celui care consideră că bunătatea este confundată cu prostia
Trebuie să îți intri bine în cap – oamenii care își oferă ajutorul, nu sunt oameni proști. Sunt oameni care, poate că și-au găsit menirea pe pământ – aceea de a ajuta oamenii aflați în nevoie. Nu o fac pentru că nu au altceva mai bun de făcut, ci pentru că își iau energia din zâmbetele pe care le aduc pe fața celor ajutați să iasă din impasurile de orice fel. Nu o fac pentru că se plictisesc, ci pentru că, la un moment dat au primit și ei ajutor din partea altora. Dar, să nu uiți niciodată că oamenii buni știu să facă diferența în momentul în care se simt luați de proști. Și asta pentru că, deși au o aparentă naivitate sunt atenți la toate momentele în care li se cere ajutorul.
Omul bun, îți va da tot timpul trei șanse. Dacă știi să profiți de ele, atunci îl vei avea pentru mult timp în jurul tău. Prima șansă ți-o va da pentru că este uman să greșești și se mai întâmplă. A doua șansă ți-o va da pentru că speră să te schimbi, dar dacă va vedea că tu persiști în aceleași lucruri și a treia oară, atunci brusc va pleca. Sunt atât de mulți oameni care așteaptă ajutorul lui – și care vor aprecia la adevărata valoare momentele în care omul bun va fi alături de ei…..
”Urăsc să îmi fie confundată bunătatea și înțelegerea cu naivitatea și prostia. Observ că sunt din ce în ce mai mulți oameni ce știu să facă diferența”
