Bre Moș Nicolae ne cunoaștem de mult timp. Din vremea copilăriei mele ne știm. Chiar dacă nu întotdeauna ne-am înțeles îți mulțumesc că în fiecare an mai avut pe listă. Chiar dacă mi-ai adus și o vărguță, pentru mine a contat că nu m-ai uitat. Nu întotdeauna am fost entuziasmat de dulciurile pe care mi le-ai lăsat în papuci. Pe vremea aceea nu îmi dădeam seama că fiecare copil este important și că tu ai grijă de ei. Pentru mine era important ce aveam eu în papuci și atât. Dar, dragă Moș Nicolae, îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine. Știu că de sărbătoarea ta este vorba despre a dărui și nu despre a primi.
Mai știu că de fiecare dată când cineva primește un cadou, produci bucurie sufletului său. Unii spun despre tine că ești doar o închipuire sau o proiecție a noastră, a oamenilor. Chiar și dacă ar fi așa, ești o proiecție de bine. Tocmai de asta poate că ești așa de iubit de copii. Știi să faci cadouri și de cele mai multe ori aduci dulciuri. Dar, dincolo de darurile pe care le pui în ghetuțe, tu aduci mult mai mult. Aduci plăcerea oamenilor de a dărui, aduci bucuria simțită în familie, aduci oamenii buni unii lângă alții. Ești înainte-mergătorul unui alt Moș. Al lui Moș Crăciun cel veșnic bun. Rolul tău este cu atât mai important, cu cât ne faci să fim mai buni și mai darnici.
Anul acesta vreau să te rog ceva bre Moș Nicolae. Sunt bune și dulciurile pe care le aduci, dar te rog io, fă să revină umanitatea în noi. Fă să ne aducem aminte să zâmbim, să ne bucurăm și să fim buni. Știu că ceea ce îți cer acum este un pic mai greu. Dar tu ești Moș Nicolae și poți. Te mai rog ceva – ajută-ne să ne dăm seama cât de valoroși suntem noi oamenii și cât bine putem să ne facem unii altora. E greu nu zic că nu, dar ofere-ne șansa să devenim ca tine – darnici și săritori. Așa poate că ne-am face o viață și o lume mai bună.
Poți să anulezi egoismul specific nouă oamenilor. Învață-ne să întindem mâna să ajutăm când alții au nevoie. Arată-ne cum să fim alături de oamenii mai puțini norocoși ca și noi. Te rog să ne aduci aminte că putem să fim și onești, drepți și cinstiți. Că putem să fim cuviincioși, iertători și civilizați. Știu că atunci când îți îndrepți privirea către lumea noastră nu ești mulțumit de ceea ce vezi. Știu că pentru tine e greu să vezi atâta nedreptate în lume. Dar, mai știu că tu nu poți să vii dacă nu ești iubit și chemat. Cu toate acestea te rog să oferi din bunătatea ta, nouă oamenilor.
Bre Moș Nicolae când eram mic aveam o bănuială despre tine. Nu mi s-a confirmat niciodată și pentru asta trebuie să mă declar mulțumit. Ceea ce am învățat de la ceea ce semnifici tu este să fiu mai bun. Nu îmi iese întotdeauna, ba chiar în cazuri rare. Am mai învățat să fiu fericit cu ceea ce am și cu cei dragi alături de mine. Pentru că despre asta cred că vrei să ne înveți – despre iubire, despre bogăția pe care o avem lângă noi, despre bunătatea inimii și a faptelor bune, despre cum putem deveni mai buni.
Dincolo de sărbătoarea comercială pe care lumea încearcă să o dea zilei tale, tu rămâi același bătrân săritor și bun. Și dacă ești chemat vii și ajuți. După puterile tale. Treci peste setea de bani a celor ce vor să profite de bunătatea ta. Pentru că tu știi că cei ce chiar cred în tine vor rămâne la fel. Dincolo de mesajele publicitare, dincolo de ofertele din magazine, tu vei rămâne veșnic Moș (Sfântul) Nicolae. Cu bune și cu rele. Cu lucruri dăruite la vedere, dar mai ales cu daruri pe care doar le simțim.
Bre Moș Nicolae îți mai aduci aminte de cum era odată? Când mirosul cojilor de portocale intra în casele noastre odată cu ziua ta? Când mirosul cetinei de brad invada căminele noastre în preajma zilei tale? Și când din 6 decembrie începeau să răsune colindele alea românești frumoase? Îmi este dor de atmosfera de atunci, dar sunt sigur că nu se va mai întoarce. Așa că mă bucur de tine, Moș Nicolae, așa cum ești tu acum.
Moș Nicolae te rog continuă să fii bun cu noi și să ne aduci daruri. Văzute și nevăzute.
