Recent am văzut o glumă venită din rândul medicilor din camera de gardă, ce are legătură cu sărbătoarea Halloween. Acolo unde se moare, acolo unde oamenii vin cu surplus de fier, de la cuțitele înfipte în ei. Acolo unde atât medicii, cât și pacienții simt fiorul morții în fiecare zi. În camera de gardă pacienții care ajung acolo sunt livizi și palizi ca morții, unii dintre ei arată ca niște zombie din cauza suferinței. Bolnavii care ajung în camera de gardă se luptă pentru fiecare minut din viață, cot la cot cu medicii. Da, în sistemul blamat de majoritatea, se dă o luptă zilnică pentru salvarea bolnavilor din ghearele  morții. Acolo vei auzi destul de des expresia ” azi sunt zombie ”.

Poate că unii din cei care la un moment dat au fost atinși de fiorul Halloween s-au costumat din curiozitate și de distracție. Poate că unora li se pare funny să se costumeze în schelete, zombie și alte asemenea arătări. Poate că latura noastră umană este aplecată spre fiorul morții. Dar, oare câți dintre noi au simțit fiorul morții apropiindu-se? Oare de ce, atunci când vezi un om dându-și sfârșitul nu îți vine să dansezi, să te bucuri? Atunci când ne moare cineva apropiat suntem devastați și ne trebuie uneori ani să ne revenim.

Recunosc, nu sunt un susținător al petrecerilor de Halloween. Pentru că nu îmi dau seama de ce ar trebui să mă costumez în toate orătăniile și arătările. Poporul român a crezut în strigoi de când este el. Doar că până la sărbătoarea de Halloween, nu am văzut oameni petrecând în cinstea strigoilor. Putem să ducem discuția înspre costumele de Anul Nou pe care noi românii le avem. Dar, acolo este vorba despre biruirea răului și nu despre sărbătorirea lui. În general, atunci când ne distrăm vrem să ne simțim bine, dar vă rog să mă scuzați – nu înțeleg cum te poți simți bine cu un zombie lângă tine. Fie și costumat.

Revin la ce am zis la început. În camera de gardă a multor spitale din România este Halloween-ul în toate cele 365 de zile din an. Și asta pentru că acolo moartea are treabă continuă și lucrează în trei schimburi. Unii dintre ei sunt scoși din ghearele morții și redați vieții. La un moment dat, un medic mi-a povestit cum, în gărzile pe care le avea, a venit la un moment dat un nene care adormise cu capul pe reșou, beat fiind. Închipuiți-vă cum arată în realitate un om fără nas și jumătate a feței arsă. Cam cât chin credeți că a îndurat omul respectiv?

Cu riscul de a fi considerat înapoiat și conservator, prefer bostanii ciopliți oricărui costum specific de Halloween. Nu mă dau neprihănit. Dar, parcă bostanii cărora le dădeam viața erau mult mai inocenți decât tot ce se întâmplă de sărbătoarea aceasta importată. Eu zic că ne putem distra și altfel, fără să ne asociem cu moarte, zombie, Dracula, spirite rele, etc. Parcă viața era frumoasă nu? De ce să nu o sărbătorim în fiecare zi, inclusiv de Halloween? Sper că sunteți de acord cu mine, când spun că viața e frumoasă și merită trăită nu. Atunci, de ce să sărbătorim o sărbătoare a morții?

În fine, fiecare este liber să facă ce vrea cu propriile convingeri și sentimente. Dar, asta nu înseamnă că toți cei care își exprimă părerea contra sărbătorii trebuie puși pe răvaș. Așa cum unii vor să se costumeze de Halloween, așa și ceilalți vor să fie liniștiți în casă.