Zilele acestea am avut o problemă cu automotivarea – de cele mai multe ori reușesc să mă automotivez fără prea mari probleme. Dar, ca la fiecare, mai vine o perioadă când orice ai face nu reușești să găsești motivarea corectă pentru obiectivele tale. Fie că discutăm de obiectivele scurte, fie că discutăm despre obiectivele pe termen lung, cu toții trecem la un moment prin pierderea automotivării. Cauzele sunt multiple – de la pierderea unor clienți și până la blocajul profesional.  Da, este o problemă – automotivarea situatii de criza

Unii dintre voi vor spune că este simplu să îți revii – faci două-trei vânzări mai mari și gata, mirosul banilor te repune pe picioare. Și dacă nu totul se rezumă la bani, dacă ajungi la un moment în care îți dai seama că trebuie să mai fie și altceva care să te motiveze? Atunci încep luptele interioare, între ce îți dorești să faci și ceea ce reușești să faci cu adevărat. Bun, cel mai recomandat mod de a reuși să resuscitezi automotivarea este de a te opri un pic, de a trage aer in piept, de a număra până la 10 și de a privi lucrurile și din alt unghi.

Trebuie să tragi linie și să vezi pentru fiecare obiectiv în parte care sunt punctele tari și punctele slabe, care sunt oportunitățile și care sunt amenințările. Dacă per total lucrurile dau cu plus, atunci e momentul să continui și să faci ceea ce îți aduce cea mai mare motivație. Dar, trebuie să ții cont și de faptul că nu întotdeauna ceea ce îți aduce motivarea cea mai bună este și cel mai bănos job.

Uite, de exemplu pentru mine, în acest punct al carierei mele, conform obiectivului impus de mine, automotivarea vine din punct de vedere financiar, chiar dacă pe plan personal mi-aș dori cu totul altceva. Dar acel altceva nu m-ar ajuta să îmi ating obiectivul pe termen scurt. Și atunci strâng din dinți, dau din coate, pentru că trebuie să ajung la ceea ce mi-am propus. Indiferent de cum trebuie să mă motivez, linia de finish este acolo și trebuie să ajung.

Nu contează că trebuie să cad de 10 ori și să mă ridic de 11, nu contează că de o parte și de alta a drumului sunt persoane zâmbitoare cu un cuțit mare la spate, gata-gata să îl arunce înspre mine. Nu contează nici măcar reproșurile primite din partea familiei. Trebuie să ajung la obiectivul stabilit, pentru că știu că dacă reușesc să ajung acolo voi avea timp după să zâmbesc, voi avea timp să ascult, voi avea timp să mă bucur. Dar acum trebuie să am mînecile de la mână suflecate până la cot și să trag.

Oamenii, prin natura lor, trebuie să aibă cuțitul ajuns până la os ca să înceapă să muncească. Nu suntem noi vinovați – așa suntem construiți. Unii dintre noi, reușesc să se motiveze citind din oameni care au reușit. Alții reușesc să se motiveze abia atunci când văd că altfel nu se poate. Dar lucrurile frumoase trebuie obținute cu efort.

Și eu mi-aș dori să mă trezesc dimineața să văd răsăritul de soare, de pe malul mării. Și mie mi-ar plăcea să dau două telefoane și să îmi intre banii în cont. Și eu cred că aș fi fericit dacă aș sta în cea mai cea vilă. Și mie îmi place să visez cu ochii deschiși, dar pentru îndeplinirea viselor trebuie să muncești din greu. Nu e de ajuns doar să visezi și atât.

Fie că vorbim despre Legea Atracției, fie că discutăm despre lecții de automotivare, totul stă în noi și în dorința noastră de a reuși. Și să nu uităm niciodată să mulțumim Celui de Sus pentru ce primim, fie că ne place ceea ce am primit, fie că nu.

Muncește azi din greu, pentru ziua de mâine.