Da, zilele acestea stăteam și mă gândeam la tot ce a însemnat perioada 14-26 de ani pentru mine. Poate că mi s-au întâmplat multe, poate prea puține în comparație cu voi. Dar totuși este adolescența mea și sunt mulțumit cu această perioada din viața mea. Și mi-am adus aminte de amintiri dintr-o perioada de demult
Și cum să nu fiu, când în această perioadă, la 16 ani am cunoscut-o pe cea care avea să îmi devină soție – o persoană delicată (poate prea delicată uneori), cea care mi-a înfrumusețat viața, mi-a redat încrederea în mine și în forțele proprii; apoi la 16 ani l-am cunoscut pe cel care mi-a fost un foarte bun prieten și din 2008 am devenit cumnați; tot la 16 ani am cunoscut un om deosebit, pe care Dumnezeu l-a chemat la el – pe Lică – cei ce l-au cunoscut nu au să poată spune niciodată că a fost un om rău, ci totdeauna avea zâmbetul pe buze; nu în cele din urmă la 16 ani am cunoscut-o pe cea care avea să îmi devină cumnată – o persoană în care oricând m-am putut baza și care ne-a fost alături mie și Simonei în momentele grele; la 16 ani am cunoscut mulți din actualii mei prieteni – Anda, Luciana, Ionuț, George, Simona, Carmen.
A urmat o perioadă foarte frumoasă în care am simțit ce înseamnă să ai prietenii alături de tine. Vine perioada de 25-26 de ani, o perioadă în care Dumnezeu m-a binecuvântat cu multe lucruri frumoase. În primul rând am cunoscut mai bine doi oameni deosebiți, care aveau să ne devină nași – Marius și Cătălina. Atâta bucurie s-a citit în ochii lor atunci când ne-au fost alături în cel mai important moment al vieții noastre, încât sincer să fiu m-au trecut fiorii pe șira spinării. A venit nunta, o nuntă de vis în care, după o perioadă de 10 ani de când sunt împreună cu Simona, ne-am simțit în sfârșit unul singur. După nuntă ce putea fi mai frumos decât să vină o prințesă în familia lărgită – nepoțica noastră Teodora – un îngeraș așa cum numai îngerii sunt.
Cum să nu mă declar mulțumit după atâtea bucurii pe care mi le-a dăruit Dumnezeu. Au fost și momente grele, dar acelea au trecut și în amintire rămân doar acestea.
Vă mulțumesc tuturor că existați și că îmi faceți bucuria de a mă lăsa să vă fiu prieten.
