Acea secundă nu poate fi definită de mintea umană. Din simplu motiv că nu putem percepe granițele firave despărțite de acea secundă. Și asta pentru că, de foarte multe ori, acea secundă poate face diferența dintre viață și moarte, dintre un drum sau altul, dintre noi și ceilalți. Am trecut de atâtea ori pe lângă acea secundă încât am ajuns să nu ne mai pese de ea. De multe ori nici nu am știut cât de aproape am fost de acea secundă care ne putea schimba viața. Nu pentru că nu realizăm, ci pentru că uneori cădem într-un fel de inconștiență. Nu știu dacă ați avut vreodată sentimentul de fatalitate – că în curând se va întâmpla ceva. Și nu neapărat rău. Acel sentiment care parcă te face să realizezi cât de infim ești în ecuația asta mare, numită viață.
Acum, gândiți-vă la acele secunde pe care tot le-ați trăit în viața voastră. Pe unele le-ați regretat, de altele v-ați bucurat că le-ați trăit. Secunde care v-au schimbat viața mai mult sau mai puțin. Pentru că, oricât de mult vrem noi să părem siguri, sunt lucruri pe care nu le putem controla. Chiar dacă suntem ”oameni importanți”, secundele din viața noastră care nu se lasă impresionate de statutul social. Ele vin și te influențează fără să stea prea mult la discuție. Și în acele secunde din viața noastră trebuie să luăm decizii. Iar unele decizii pot influența întreaga noastră evoluție sau destin.
Secundele vin și pleacă din viața noastră. De cele mai multe ori ni se pare un dat al nostru ca secundele să vină și să plece. Pentru că așa suntem noi oamenii, egoiști. Considerăm că toate secundele sunt ale noastre și în afară de asta nimic nu mai contează. Ne creionăm planuri pe care să le ducem la un sfârșit – doar secundele sunt ale noastre, nu? Și secundele trec și planurile noastre nu se mai realizează. Devenim nemulțumiți de tot ceea ce avem, pentru că ne obișnuim cu ce este al nostru. Parcă începem să uităm că suntem făcuți din secunde care vin și pleacă. Acum e dimineață, acum e seară și totul este ciclic.
Ajungem să nu ne mai dăm seama când secundele se transformă în ore, orele în zile, zilele-n luni și lunile în ani. La un moment dat ne trezim în fața unui bilanț al secundelor, în care trebuie să realizăm că acea secundă a trecut neobservată.
Bucuriile sunt aduse tot de acea secundă pe care noi nu o realizăm cât este de importantă. Până când începem să nu o mai avem. Și sunt atât de mulți oameni care ar da orice pentru încă o secundă. O secundă în care să poată să își ceară iertare celor dragi, o secundă în care să facă altfel totul, o secundă în care să ofere zâmbete. Dar pentru ei secundele s-au oprit. Și noi mergem mai departe pentru că încă ne considerăm stăpânii secundelor noastre. Fără să ne gândim că ele nu se vor mai întoarce și nici nu se vor mai înmulți. De cele mai multe ori, nu înțelegem că putem lăsa secundele să treacă, sau putem să le folosim pentru a lăsa ceva în urma noastră.
Acea secundă poate fi punct final pentru unii și în același timp un nou început pentru alții. Dar uneori suntem prea orbi pentru a înțelege că secundele nu pot fi controlate. Este mult mai important ce facem noi în momentul trecerii secundelor din viața noastră. Dacă vreți singurul mod în care putem influența secundele este de a le lăsa să treacă așa cum vin. Cu bune și cu rele. Viața este formată din secunde bune și din secunde proaste.Dar per total secundele vor da pe plus. Într-o secundă se poate naște o viață, un proiect, o idee ce poate influența viața personală. Într-o secundă fatidică se poate termina totul – brusc și fără nicio atenționare. Oare câți dintre noi realizăm că secundele se pot opri în orice moment?
Tocmai de aceea stă în puterea noastră să ne trăim cât mai frumos secundele și să nu ne intereseze de ce se întâmplă cu secundele altora. Sau să ne intereseze în măsura în care noi putem să ajutăm.Pentru că nimic nu poate fi mai frumos decât a trăi secundele, atâtea cât sunt ele, cu zâmbetul pe buze și cu mulțumirea sufletească. Pentru ceea ce suntem și pentru ceea ce ne dăruiește viața. Așa cum este ea, cu bune și cu rele. Să ne trăim fiecare secundă cu bucurie și mulțumire.
Pentru că acea secundă poate fi cea mai importantă din viața noastră.
