Autismul nu este o boală, poate fi ameliorat, asta dacă părinții acceptă și acționează pentru intervanția timpurie asupra copiilor lor. Autismul nu este doar un trend al unora de a mai face vâlvă, el chiar reprezintă o problemă reală, care din păcate este din ce în ce mai prezentă. Nimeni nu este vinovat pentru asta, nimeni nu își dorește să se confrunte cu el. Și totuși, unii dintre semenii noștri au crucea asta pe care și-o poartă cu demnitate – pentru ceilalți care nu vor să accepte realitate (nu este ușor să recunoști că odrasla ta are o problemă), societatea trebuie să facă tot posibilul să îi informeze și să îi ajute să acționeze la timp. Acceptarea si asumarea autismului sunt începuturile pentru transformarea noastră ca indivizi asumați.

Până ieri nu credeam când Ioana îmi spunea că sunt oameni care nu vor să recunoască că ai lor copii nu au probleme. Ieri am fost la prima ședință cu părinții – probabil că unii nu consideră că este ceva nemaipomenit. Dar acolo mi-am dat seama că sunt părinți care nu vor să accepte că al lor copil este altfel. Deși evidența spune altceva . În momentulîn care copilul tău, când vede foarte mulți oameni străini în jurul său devine agitat, se trântește pe jos, își pune mâinile la urechi, ar trebui să ți ridice câteva semne de întrebare. Iar dacă vine la tine cineva bine intenționat și îți spune că te poate ajuta, îl privești ca pe un ciudat, copilul tău își pierde din șansele de recuperare.

Aseară mi-am dat seama că evenimente ca cel din 28 octombrie de la Teatrul Național din Iași nu trebuie să lipsească din viața societății ieșene.  Străzi Albastre s-a adresat părinților care refuză să accepte și să treacă la treabă. Nu s-a dorit ca alternativă la instituțiile de profil din Iași – s-a dorit a fi doar o punte între părinții care au nevoie de ajutor și cei care pot acorda ajutor de specialitate. Evenimentul Străzi Albastre s-a adresat și părinților care se luptă pentru independența copiilor lor – s-a dorit a fi un moment de respiro pentru ei. Evenimentul Străzi Albastre s-a adresat și părinților copiilor normali și societății ieșene care pune etichete.

Au fost oameni care au înțeles mesajul evenimentului și au venit. Au fost mulți, au fost puțini, nu asta este important, ci pasul pe care l-au făcut. De aici poate începe acceptarea și asumarea copiilor altfel decât ai noștri. Este mult de muncă, nu trebuie să abdicăm la primele obstacole. Recunosc, eu sunt unul din părinții norocoși, care are un copil normal. Dar asta nu mă împiedică să fiu alături de cei care au nevoie de ajutor.

M-a impresionat și faptul că, atât Adrian Păduraru, prezentatorul evenimentului, cât și Miță de la Bere Gratis au raliat la ideea evenimentului și au punctat foarte bine că trebuie să lăsăm paradigmele gândirii și trebuie să punem umăr lângă umăr pentru o societate mai bună. Pe 28 octombrie am descoperit oameni faini, care dincolo de imaginea de la televizor, sunt oameni cu picioarele adânc înfipte în realitate și oameni dispuși să ajute – chiar dacă nu este treaba lor.

Oamenii care au fost la eveniment au avut șansa să cânte și să se distreze pe melodiile celor de la Bere Gratis – Două inimi, O lume nebună, Ingerii noștri, etc. Au fost melodii de suflet sau melodii care ne-au scos din amorțeală.

POTisme Show a venit să consolideze ideea de sensibilitate a evenimentului și trebuie să recunosc – pe mine m-a surprins. Poate că a fost mult, poate că a fost puțin, dar important este ca astfel de evenimente să aibă loc în Iași. Indiferent de organizatori, indiferent de cauza evenimentului (socială sau caritabilă).

Poate fi un început al unei societăți normale, în care oamenii să se sprijine între ei și să se ajute unii pe alții. Poate că așa cei din afara Iașului nu ne vor mai eticheta ca fiind oameni ranchiunoși, invidioși, leneși, etc. E momentul să mai lasăm grijile zilnice și să ne orientăm atenția și spre cei mai puțini norocoși ca noi, dar care vor să lupte. Să lupte pentru ei și pentru viitorul copiilor lor. E o luptă grea, iar cei care sunt în ea, au nevoie de aliați.

Străzile lor pot fi Străzi Albastre, la capătul cărora să se afle un viitor un pic mai bun pentru copii cu autism.

Trebuie sa menționez și oamenii care au stat în spatele unui eveniment altfel – Irina Enea – a fost persoana care a ținut comunicarea la standarde mari, chiar dacă au fost situații dificile de rezolvat; Ioana Rață – a fost cea care a avut nebunia să spună da proiectului și să stea cu pieptul în față; subsemnatul care poate că a avut un rol mult prea mic pentru o problemă ca cea a autismului.

Cei care s-au implicat in eveniment merită respectul nostru – Fundația Vodafone, Caretta, Terra Centrum, Hotel Unirea, Kruger, Truman, etc, dar și celor care au promovat corect evenimentul (sunt foarte mulți și mulțumirile personale nu sunt de ajuns să îmi exprim aprecierea). Pentru că astfel de oameni pot face societatea ieșeană mai bună.

Felicitări Mită de la Bere Gratis, felicitări celor din trupa Bere Gratis (care sunt vedete atipice – se comportă absolut normal), felicitări Adrian Păduraru și nu în ultimul rând felicitări echipei POTisme Show. Felicitări pentru că ați înțeles că prin implicare putem ajuta.