La fiecare sfarsit de an, la fiecare inceput de an avem tendinta de a trage linie si de a ne face socoteala. In acelasi timp, ne promitem cat in luna si in stele – ca anul care tocmai a inceput vom fi cei mai cei si cele mai cele. Cei mai multi dintre noi se opresc aici, la dorinte si la visare. Putini dintre noi, cand ajung la finalul unui nou an, dupa ce trag linie, vad ca au reusit 10,20, maxim 50% din ce si-au propus. Asta, daca ne aducem aminte toate promisiunile inceputului de an.

Nu de putine zile a trecut 2012, am scapat de un alt sfarsit al lumii, am scapat de inca un an de criza, am scapat de oamenii rai din 2012. Nu de putine zile a venit 2013 – un an care pentru unii va fi perfect, pentru altii un an normal, iar pentru majoritatea va fi un an si atat. De ce spun lucrurile astea? E simplu – noi ne stabilim nivelul la care vrem sa ajungem. Cu cat ne vom dori sa ajungem mai sus, sa avem idealuri pe care le atingem cu greu, cu atat nemultumirile noastre vor fi mai mari, iar la sfarsitul lui 2013 ne vom declara nemultumiti. Daca, vom avea inspiratia sa mergem cu pasi mici in idealurile noastre, poate ca la sfarsitul lui 2013 ne vom declara multumiti si increzatori in 2014.

Poate ca unii dintre noi in 2013 se vor implini pe scara ierarhica, altii poate ca vor dobandi independenta financiara mult visata, sau poate ca unii dintre noi vom reusi sa intemeiem o familie (pentru cei care nu au inca). Iar cei mai norocosi vor reusi sa aiba succese pe toate planurile. Dar oare cati dintre noi ne vom indrepta ochii si inima, pentru cateva momente, spre cer? Vom sti sa multumim asa cum trebuie pentru tot ce ne va aduce anul 2013?

Citisem zilele trecute cum un adolescent din Timisoara a rememorat o seara de sfarsit de an, pe care a petrecut-o la o slujba dintre ani. Mi-am dat seama ca am devenit superficiali, urmarim doar petrecerile, prietenii, televizorul si focul de artificii. Nu spun ca nu trebuie si astea, ba chiar sunt adeptul lor – dar inaintea tuturor ar trebui sa fie macar 15 minute de multumire adusa lui Dumnezeu pentru tot ce am primit si pentru ce va urma. Ati fi uimiti de cat ajutor veti beneficia in anul ce va sta sa bata la usa.

Chiar in prima zi a anului, am avut parte de o relatare a unui prieten care m-a pus pe ganduri. Prietenul meu are un cunoscut ce are un magazin alimentar. Tipul avea credinta, frecventa biserica, dar tinea magazinul deschis duminica si zilele de sarbatoare. Mergand intr-un post la duhovnic, acesta i-a sugerat sa incerce sa inchida magazinul duminica si sa vada ce i se va intampla. A facut asa cum a primit sfatul si vanzarile au inceput sa fie mai mari, iar oamenii ii calcau din ce in ce mai des pragul magazinului.

Asa ca, indiferent cati ani ne va fi dat sa mai trecem, haideti sa incercam, pentru cateva minute sa aducem multumire pentru toate cate avem lui Dumnezeu, sa tinem pe cat posibil zilele de sarbatoare si sa il cinstim dupa puterea fiecaruia dintre noi. Vom fi surprinsi de cum ni se va schimba viata.

Numai cand vedem alti oameni mai putini norocosi ca noi, ne dam seama ca problemele noastre nu sunt decat niste focuri de paie. Imi doresc ca 2013 sa vina cu un pic mai multa intelepciune pentru fiecare dintre noi si cu un pic mai mult respect pentru Cel care ne trimite toate cate avem.

Doamne Ajuta!