Draga mea fiică, îți mulțumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine – îți mulțumesc pentru zâmbetele care îmi încarcă bateriile, îți mulțumesc pentru faptul că îmi înseninezi ziua, când dimineața îmi dai un pup pe obraz, îți mulțumesc pentru fiecare clipă petrecută împreună. Acum ești încă mică, dar la un moment dat vei crește și o parte din inocența ta va fi acoperită de grijile vieții. Dar te rog, draga mea, nu lăsa să se întâmple asta – păstreză zâmbetul și sufletul de copil. Te vei simți mult mai împlinită. Aceasta este o scrisoare de la tata la fiica.

Azi e 5 decembrie, zi în care majoritatea copiilor va primi daruri de la Moș Nicolae. Încă de aseară stau și mă gândesc ce cadou să îi cer Moșului să îți aducă, altceva decât dulciurile lui bune. Pentru că draga mea copilă, aceste cadouri sunt epuizabile, iar ceea ce contează cu adevărat sunt cele durabile, cele pe care majoritatea nu le văd și nu le iau în calcul. Ceea ce îmi doresc pentru tine este ca principiile sănătoase să fie tot timpul în zestrea ta de om. Nu pentru că altfel nu ai putea trăi, doar că în felul acesta vei trăi împlinită.

Știu, eu și mama nu îți putem să îți lăsăm moșteniri imense în bani, dar îți vom lăsa dragostea de viață, dragostea de oameni și dragostea de onestitate. Sunt lucruri care la prima vedere sunt mici, dar vei crește și vei ajunge să le prețuiești mai mult decât ceea ce este material. Poate că viața îți va dărui un trai bogat, dar draga tatii, te rog sa nu uiți niciodată de ceea ce te-au învățat părinții tăi – să fii mereu dreaptă când restul vor fi strâmbi, să fii mereu corectă, chiar și atunci când oamenii îți vor dori răul, să zâmbești când vei vedea un om trist pe stradă – poate așa îi vei mai lumina ziua. Să nu uiți să mulțumești pentru ceea ce ai.

În încheiere îți voi lăsa o scrisoare către Moș Nicolae pe care să o ai în vedere când vei crește mai mare:

 

”Dragă Sfinte Nicolae/Știu că sunt un pic cam mare/Ca s-aștept să-mi pui în zori/Bunătăți în pantofiori./Însă tot te rog ceva:/Azi pun înaintea ta/Ghetele inimii mele/Ca să le umpli pe ele/Cu daruri duhovnicești/Din cămările cerești:/Bucurie și răbdare/Pace, milă și iertare/Blândețe, nepizmuire/ Și bine-nțeles iubire./Și-aș mai vrea să-mi dăruiești/Ca un milostiv ce ești/Și smerenie, credință/ Nădejde și pocăință./Dar de ce te-ncrunți așa?/Crezi că nu vor încăpea?/Am uitat să-ți spun,se vede/Ca port 43 la ghete!”