Am ramas dator cu o postare despre ce s-a mai intamplat cu ingerasii de la Spitalul Sf. Maria. Pot sa va spun ca implicarea mea a fost una infima, in comparatie cu ce au putut sa faca oameni cu inima mare. Nu am sa vorbesc acum despre piedici si conflicte, inerente in astfel de cazuri. Nu intotdeauna intentiile bune sunt interpretate complet. Ideea postarii mele initiale, a fost de informare si de sensibilizare a celor care isi doresc sa faca o fapta buna.

Copii nu au nici o vina ca s-au nascut in familii care nu si-au dorit o comoara. Iar atunci cand vezi suflete nevinovate lasate in valtoarea vietii, trebuie sa faci tot posibilul sa sari in ajutorul lor. S-a intamplat ca postarea mea sa fie citita de Asociatia Atelierul Parintilor, asociatie care si-a dorit sa se implice fara nici un interes in sustinerea cazurilor. Ba mai mult a sarit in ajutorul celor care au demarat aceasta campanie si au asigurat cadrul legal pentru strangerea de fonduri. S-a asigurat si o punte de legatura intre conducerea spitalului si dezvoltatorii campaniei.

Totul va culmina cu o actiune mare in preajma Sarbatorilor, ce are menirea sa ii ajute pe micuti pe termen lung. Mai multe detalii am sa le ofer in preajma demararii proiectului. Pot sa va spun ca actiunea va fi destul de mare, ce se spera ca va avea impact la nivel social din punct de vedere al Iasului.

Nu mai vorbesc de grupul voluntarilor care au si format un grup pe Facebook: Ingerasii de la Sp. Sf. Maria Iasi. Acolo si-au gasit ei locul unde sa discute si sa isi stabileasca strategiile prin care sa ii ajute pe cei mici. Au reusit chiar sa faca echipe de voluntari, echipe ce vor sta cu micutii si vor incerca sa le arate si altceva decat peretii albi ai salonului. Cat despre donatiile care s-au strans prin intermediul acestui grup nu pot decat sa spun ca nu am crezut ca se va ajunge sa fie depozitate intr-un loc special amenajat. Cinste lor!

Iar ceea ce mi-am dorit cu ardoare, s-a intamplat. Faptul ca o parte din cei mici au fost botezati si li s-au pus nume, m-a bucurat mai mult decat orice alta actiune pentru ei. Si aici trebuie sa o mentionez si pe buna mea prietena Felicia (nume fictiv – persoana a dorit sa isi pastreze anonimatul – doar oamenii cu suflet mare fac o fapta buna si nu doresc sa se afle), care impreuna cu sotul ei Calin (nume fictiv – din aceleasi considerente ca cele de mai sus), au devenit nasii unui micut ce s-a lipit de inimile lor – Iosif . Cinste lor pentru fapta deosebita pe care au facut-o. Ma bucur ca si preotii s-au raliat in demersul de ai ajuta pe micuti si i-au botezat in credinta crestina. De acum vor sti ca au si ei un nume, nu vor mai fi doar cateva cifre in dosarul Directiei de Protectie a Copilului.

O realizare importanta a intregului demers a fost si faptul ca o parte din micuti au fost dati in plasament la familii de asistenti maternali, care sa le ofere dragostea pe care ei o cautau. Vor mai urma si altii si speram ca in scurt timp paturile de la Sf. Maria vor ramane goale.

Sper ca lucrurile nu se vor opri aici. Pana atunci va rog sa primiti felicitarile mele sincere pentru tot ce ati facut pentru acesti copilasi.