Profesioniștii sunt oameni

Profesioniștii sunt oameni și acest lucru nu ar trebui să fie uitat nicicând. Sunt oameni care au nevoi, au trăiri, au tot ce există la un om obișnuit. Singura lor caracteristică este dorința de a face din ce în ce mai bine lucrurile pe domeniul lor. Pentru asta sunt în stare să își sacrifice zilele, nopțile și uneori chiar familiile. Am cunoscut atât de mulți oameni dedicați muncii lor, încât și-au neglijat familiile până în punctul în care le-au pierdut. Mulți dintre ei nici măcar nu și-au dat seama când s-a întâmplat lucrul acesta. Doar s-au trezit că au rămas singuri.

Profesioniștii sunt oameni

Sursă foto: playtech.ro

De ce am început așa? Pentru că dimineața am văzut știrea despre moartea lui Andrei Gheorghe. Un profesionist atunci când venea vorba despre radio. Cel puțin așa lăsa să se vadă și așa era perceput de cei mai mulți. Nu a fost unul dintre oamenii pe gustul meu în totalitate, dar nu ai cum să nu recunoști un om dedicat meseriei. A fost unul dintre oamenii din presă care nu se ferea să spună direct ceea ce îl deranja. De multe ori poate că era mult prea dur în exprimare și comportament. De aceea poate că și-a făcut și mulți ”prieteni”. Avea o gândire liberă, poate că de multe ori mult prea liberă.

Și cu toate acestea profesionistul Andrei Gheorghe era un om cu trăiri normale, calități și defecte normale. Dincolo de masca pe care o afișa, știm noi ce era în sufletul său? Pentru unii era pe gustul lor, pentru alții era doar un înfumurat. Dar, nu știu câți dintre cei ce astăzi îl deplâng, s-au gândit la viața adevărată pe care o trăia Andrei Gheorghe. La fricile pe care le avea, la dezamăgirile pe care le-a trăit, la rătăcirile pe care le-a avut de-a lungul timpului. Da, profesionistul Andrei Gheorghe era un om normal dincolo de microfoane – un om normal – cu defecte și calități.

Orice personalitate publică își asumă un anumit comportament pe care și-l ia în spate și merge mai departe. Așa cum era perceput, Andrei Gheorghe nu era o persoană comodă. Sau ca o persoană pe care o plăceai din start. Dar, dacă treceai peste duritate limbajului său găseai o serie de adevăruri. Pe care fiecare le trăia la intensitatea proprie. Sunt oameni care plac sau nu plac – pentru ei nu există cale de mijloc. Recunosc nu am fost un mare fan al lui – dar, chiar dacă nu îmbrăca cuvintele în cea mai bună exprimare, spunea lucrurilor pe nume. Da, poate că viața lui nu a fost un model pentru mine. Dar, prin modul în care știa să își facă meseria mi-a câștigat respectul.

Andrei Gheorghe a murit singur și poate că viața sa s-a încheiat așa cum a fost în majoritatea ei – în singurătate. Dar, ceea ce a spus fost lui soție arată mai mult decât simplele cuvinte: “Iubitul meu care nu mai eşti aici… rămâi doar în inimile noastre. O să spun despre tine că eşti extraordinar, că ai trăit extraordinar, ai iubit şi greşit şi făcut lucruri extraordinare. Aşa erai tu, extraordinar.. Aşa o să rămâi în memoria şi inimile noastre”. Și o spune persoana care a trăit lângă el o perioada mare de timp.

Da, omul Andrei Gheorghe nu a fost una dintre persoanele care să îmi câștige respectul total. Nici nu îl interesa să placă la toată lumea. Dar, profesionistul Andrei Gheorghe da. Nu am fost de acord cu unele dintre ideile lui, dar asta nu înseamnă că i-am pus etichete. Atunci când nu ești de acord cu un om este foarte ușor să pui etichete de orice fel, dar în același timp trebuie să ai tăria de a lua omul ca un tot. În fond și la urma-urmei nimeni nu este perfect și oamenii trebuie luați cu bune și cu rele. În interiorul său, doar el știa cu adevărat cum este. Și poate cei apropiați lui. Iar fosta lui soție a rezumat simplu și concis felul lui de a fi în intimitate. Acolo unde nu îl vedea nimeni, în afara celor dragi lui.

Profesionistul Andrei Gheorghe și-a pus amprenta pe ceea ce înseamnă radio. Pentru că și-a făcut meseria cu dedicare. Omul Andrei Gheorghe a mai exagerat în unele afirmații și comportamente, dar cine suntem noi să îl judecăm, acum, când el și-a încheiat socotelile? Fiecare și-l va aminti pe Andrei Gheorghe așa cum l-a perceput. Dar, oare câți dintre noi îl vom mai pomeni peste o perioadă de luni sau de ani?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.