Într-o societate care parcă și-a pierdut busola este din ce în ce mai greu să vorbești despre România în cuvinte frumoase. Aici nu vorbesc despre cei ce ne conduc, ci vorbesc despre tot ceea ce înseamnă România. Pentru că vedeți voi, România înseamnă satele românești, înseamnă fiecare om cu mâinile trudite. Dincolo de politicienii care și-au pierdut spiritul românesc, țara asta a avut resurse să își revină. Ori de câte ori istoria i-a tras palme, România a reușit să își adune forțele și să reziste peste veacuri. Poate par naționalist, poate par tradiționalist – dar puțin îmi pasă dacă aceste cuvinte îmi sunt adresate în batjocură. Dacă atunci când îți iubești țara, poți să fii luat în râs, atunci așa să fie.
Dar vă întreb un lucru. Nu v-ați săturat de superficialitatea pe care o avem cu toții, atunci când privim doar forma lucrurilor? Copiii și tinerii ce pot să învețe bun despre România, dacă aud adulții că s-au săturat de România? Da, aveți dreptate, în țara asta sunt multe lucruri cum nu ar trebui să fie. Dar oare noi ce-am făcut să le îndreptăm? America este cunoscută pentru spiritul naționalist – oare de la recentele atentate, americanii se gândesc să emigreze? Sau rămân pe pământurile Americii? Da, nu suntem respectați în propria noastră țară. Aveți dreptate. Dar, vă rog, gândiți-vă la cum am ajuns să nu ne fie respectate drepturile. Națiunea nu este reprezentată doar de cei ce o conduc, ci de tot poporul.
Neamul românesc parcă este anesteziat de dorința de a trăi bine. Iar binele acesta este așa de diferit pentru fiecare om de pe pământurile acestea… Nu ne mai gândim la altceva decât la a ne fi nouă și familiei noastre bine. România are destule resurse umane pentru ca ea să meargă mai departe. Doar că acei oameni stau într-o stare de amorțire asumată sau indusă. Am uitat de eroii care au luptat pentru pământurile acestea. Am uitat de fiecare bunicuță care cu mâinile ei brăzdate, au crescut viitorii oameni mari. Am uitat de tradiția și cultura noastră românească și de spiritul românesc. Am uitat să iubim necondiționat țărișoara asta și să o ajutăm așa după cum poate fiecare.
Poate că fiecare ar trebui să ne întrebăm, ce înseamnă să fim români. Și să ne iubim țara. Pentru că România poate însemna acasă, acolo unde simți nevoia să revii, de oriunde ai fi. România reprezintă oameni, tradiții, obiceiuri. Spiritul românesc este reprezentat de fiecare sat uitat și de agitația fiecărui oraș. Frumusețea României este dată de munți, de mare, de păduri (alea care au mai rămas), de unicitatea fiecărui colțișor din țara asta. Dacă stai și frunzărești un pic istoria țărișoarei acesteia, vei vedea că multe din lucrurile de acum, au la bază românași de-ai noștri.
România nu înseamnă doar politicieni corupți, ci și oamenii de la sate. România nu este reprezentată doar de analfabeții aflați în diverse poziții de conducere, ci de oamenii frumoși pe care îi întâlnești în fiecare zi. România nu poate fi caracterizată doar pentru că în fața ies cu majoritate oameni superficial, ci de oamenii cu bun simț care stau liniștiți, fără să epateze. România nu este caracterizată doar de mitocanii pe care îi întâlnești de-a lungul timpului, ci de oamenii care sar să ajute fără să li se ceară ajutorul. În fiecare dintre noi este o Românie mai mică și așa cum o vedem noi, așa o și găsim în fiecare clipă.
Tu, eu și prietenii noștri formează România. Cu visele și principiile fiecăruia. Ceea ce nu vrem să înțelegem, este că România va merge înainte, dacă și noi punem umărul. Acolo unde putem să ne punem amprenta să o facem. Pentru că prin bunătatea noastră, putem schimba filosofia celorlalți despre români. Să învățăm din nou să avem încredere în țara asta și în tot ce reprezintă ea. Și să nu mai tăcem atunci când conducătorii decid în defavoarea neamului românesc și a țării noastre.
Apreciem din ce în ce mai puțin ce avem. Îmi spunea o prietenă că a avut musafiri de prin Africa. Și oamenii ăștia au rămas uimiți de cât de mult verde este în oraș. Nouă ni se pare normal să fie așa și am început să considerăm un drept și nu o binecuvântare. Am uitat de România! Totul dispare și parcă nu ne mai reprezintă – de la tradiții și până la păduri. Nu mai avem ochi să vedem calitatea oamenilor pe care îi întâlnim, ci vrem să cunoaștem cât mai mulți oameni. Ne urmărim scopul, indiferent de mijloacele prin care îl atingem. Acum, a fi român înseamnă doar o însemnare pe buletin, în dreptul cetățeniei. Atât și nimic mai mult. Conexiunea cu tot ceea ce înseamnă România frumoasă s-a rupt. Poate că și de aceea suntem atrași de mirajul financiar al străinătății.
Am uitat că putem să schimbăm România. Chiar dacă mai greu, România se poate schimba din interiorul fiecăruia dintre noi. Pentru că undeva, acolo, în adâncul sufletului nostru, spiritul românesc s-a refugiat și așteaptă o scânteie să revină la suprafață. Să începem să ne apreciem țara, așa cum ne-o apreciază străinii atunci când ajung în ea. Ei nu văd gropile din trotuare, ei se încarcă doar cu ce este frumos în țara asta. Dacă vom vedea și noi frumosul țărișoarei ăsteia, se vor rezolva și celelalte.
” Lăsați-mă să trăiesc în România!” – Gheorghe Hagi
