La un moment dat în viață începi să îți dai seama de adevăratele intenții ale unor persoane. Pe care le considerai alături de tine. Îți dai seama că la primul miros al sângelui tău se aruncă pe tine fără nici cea mai mică remușcare. Aceleași persoane care căutau să îți intre în grație sunt primele care ar vrea să te vadă scos din peisaj. Știți vorba aceea ” apără-mă Doamne de prieteni, că de dușmani mă apar și singur”… Este cât se poate de actuală în societatea de astăzi. Fiecare e pentru el și nu este loc de sentimentalisme. Și asta pentru că este mult mai important ”să trăiesc eu – de tine nu mă interesează”. La tot pasul întâlnești hiene pe două picioare gata să te atace.
Sursă foto: descopera.ro
Nu contează că la un moment dat le-ai oferit o mână de ajutor, nu contează că atunci când ai avut ocazia ai ajutat. Ați observat că atunci când sunteți pe val sunteți înconjurați imediat de ”prieteni”, iar când valul trece, dispar și acei ”prieteni”? Într-o societate guvernată de dorința de a cădea mereu în picioare a majorității este aparent normal să nu te poți baza pe oameni. Pentru că odată ce ai trecut prin astfel de experiențe, îți pierzi imediat încrederea în oameni. Sau mai bine zis în comportamentul lor.
Hienele pe două picioare se hrănesc cu insuccesul tău și cu prima ocazie te bârfesc. Pentru că, astfel de oameni sunt fericiți atunci când te văd jos. Și sunt gata să rupă și ei o bucată din tine. Așteaptă prima greșeală, primul pas greșit pentru a veni și a-ți lua laurii succesului. Se transformă în animale de pradă, pregătite să sară la gâtul tău cu prima ocazie ivită. Vei avea tot timpul o hienă pe două picioare pregătită să se bucure de nereușitele tale. Nu pe față, ci la modul subtil.
Timpul și experiența te învață să te dai un pas mai în spate și să observi comportamentul oamenilor în general. Poți fi numit ușor antisocial, dar nimeni nu știe ce este în spatele deciziei tale. Din spate poți observa mai bine care le este adevărata intenție, ce scop urmăresc din relația cu tine. Și așa îți poți trage propriile concluzii în dreptul acelui om. E bine să pui în practică astfel de comportamente, de observare, pentru că sunt mulți. Mulți oameni care își urmăresc propriile interese și pentru a le atinge nu se dau în lături de la nimic. Nici de la crearea de piste false pe care să te trimită, nici de la oferirea de cai troieni.
Dacă nu ai grijă comportamentul lor te molipsește. Pentru că acumulezi frustrări atunci când îlvezi generalizat. Și oricât de optimist ai vedea viața, la un moment dat ajungi la o răscruce de drumuri. La care, dacă nu ești atent riști să te duci pe drumul comportamentului hienelor. Și nu faci altceva decât să le împrumuți din practici. De ce? Pentru că dacă nu ești antrenat, poți să cazi ușor în capcana tipică hienelor. Ele adulmecă momentele tale de slăbiciune și atacă atunci când ești slăbit. Fără să poți să te aperi de atacurile lor. Pentru că nu te așteptai să lanseze atacul.
Te agăți de principiul bunătății – ești convins că binele va învinge, dar la un moment dat riști să slăbești. Pentru că acest comportament tipic hienelor se transmite de la unul la altul. Și ele devin tot mai multe. E ca un flagel ce se transmite mai ceva ca orice boală molipsitoare. E și greu să te menții pe o linie de plutire, atunci când vezi că doar comportamentul hienelor reușește. Și că îți este din ce în ce mai greu să ajungi sus cu principiile păstrate intacte.
Dar știți ce, la un moment dat hienele se întâlnesc. Între ele. Pentru că așa este viața – ciclică. Și pentru că, niciodată comportamentul hienei nu va coincide cu al altei hiene. Și atunci se vor ataca între ele. Iar cea care va avea de câștigat, va fi cea cu dinții mai ascuțiți, mai brutală, mai axată strict pe interesul ei. Până la urmă vor cunoaște și ele gustul amar al insuccesului. Atunci își vor da seama ce înseamnă singurătatea, ce înseamnă fiecare om pe care l-au lovit, ce înseamnă fiecare pas făcut fără remușcări înspre succesul închipuit de ele. Hienele nu vor obosi nici când vor fi singure. Se vor autodistruge din interior. Pentru că atunci nu vor mai fi mulțumite de ele și de nimic din ceea ce au făcut în viață. Hienele nu au suflet și arareori au sentimente. Sunt oameni reci, fără remușcări.
Dar hienele trebuie să nu uite un lucru – că atacul furibund al victimei încolțite este cu mult mai periculos decât dinții cu care o sfâșie ele. La un moment dat în succesul lor aparent vor primi lovitura fatală. De la viață.
