Nu stiu daca va mai aduceti aminte ce raspundeati (atunci cand erati mici) la intrebarea “Ce vrei sa te faci cand ai sa fii mare?”. Sunt sigur ca majoritatea ati raspuns: doctor, avocat, profesor. Ati stat vreodata sa va intrebati, in evolutia voastra profesionala, daca ati avut ocazia sa va indepliniti acest vis?
Mi-a venit in gand unul din visele pe care eu le-am avut atunci cand inca ma modelam ca om. Din pacate nici unul dintre ele nu s-a realizat din varii motive.
Visul meu: am avut ocazia, pe vremea cand treceam in clasa a V a sa fiu selectionat in echipa de fotbal a scolii unde invatam. Am inceput dintr-o joaca si astfel am fost remarcat de profesorul de sport. Au urmat 4 ani de impliniri pe plan sportiv, ajungand la un moment dat sa fiu asemanat cu marele portar Bogdan Stelea. Brusc s-a terminat totul, atunci cand ai mei parinti si-au dat seama ca nu ma voi realiza ca om. Si astfel sansa mea de a castiga zeci de mii de euro pe luna s-a dus. Si primul vis s-a spulberat.
E greu sa iti urmezi visul, dar ce fericiti sunt acei oameni care ajung sa isi traiasca visul. Stateam si ma gandeam la ce traiectorie are fiecare in viata si daca asta are legatura cu visul fiecaruia.
Mai nou in conditiile vietii de astazi suntem atacati cu tot felul de mesaje subliminale, se incearca sa ni se introduca gandirea universala, astfel incat sa nu mai avem idealuri, nazuinte si sa ne multumim cu ceea ce primim.
Am vazut multi oameni plafonati. Haideti sa ne gandim un pic la cum traim noi la ora actuala si veti vedea ca suntem niste roboti. Mergem la servici – aceia dintre voi care aveti norocul sa mai lucrati, venim acasa unde stam un pic de vorba cu cei dragi si sfarsim prin a dormi, pentru ca a doua zi ciclul se repeta.
Am ajuns sa nu mai stim sa ne bucuram, sa nu mai stim sa zambim, sa nu mai stin sa ajutam, sa nu mai stim sa visam, sa nu mai stim sa gandim rational.
Si totusi cati dintre voi ati realizat ceea ce ati visat?