De felul nostru suntem genul acela de oameni cărora nu le place să arunce lucruri la prima daună suferită. Mai ales dacă există posibilitatea de a rezolva defecțiunile. Chiar dacă acum produsele sunt făcute pentru consum, astfel încât să nu dureze mult, căutăm soluții să le prelungim viața. Și asta nu pentru că nu ne-am permite să luăm altele în loc, ci pentru că multe defecțiuni se pot repara, iar lucrul respectiv refolosit. Prea ne-am învățat să aruncăm lucruri, persoane la prima defecțiune apărută la ele. În categoria lucrurilor reparabile intră și papuceii Iustinei, mai ales dacă aceștia îi sunt dragi. Sâmbătă am trecut printr-o întâmplare care nouă ne-a dat o lecție de viață. Îi vom spune simplu întâmplării: ” Cizmar de fapte bune ”.

Lipsa timpului ne-a făcut să tot amânăm momentul în care să ne prezentăm la doctorul de sandale. Dar sâmbătă le-a venit timpul. Fiind cu treburi în zona Alexandru, în dreptul parcului din Piața Voievozilor, am dus sandalele la atelierul de cizmărie din spatele Poștei din Alexandru. Le-am lăsat la cizmarul de acolo, fără să bănuim ce avea să urmeze. Am stabilit cu nenea de acolo să ne întoarcem până în ora patru să le ridicăm. Zis și făcut. În timpul în care trebuia să ne întoarcem ne-am mai rezolvat unele lucruri care trebuiau rezolvate.

Venind momentul întoarcerii la cizmarul nostru, am pornit agale să luăm sandalele Iustinei și să plecăm înspre casă. Ajunși acolo, cizmarul nostru ne-a dat poate lecția de weekend pe care trebuia să o învățăm. Mai jos este dialogul purtat cu el – sper să fie cât mai aproape de cuvintele folosite de omul nostru:

” – Bună ziua! Am venit să ridicăm sandalele lăsate acum 2 ore.

– Imediat, mai am un pic de lucru la ele. Dacă mai așteptați 5 minute vi le dau îndată.

– Nu e nicio problemă! Dar cât ne costă reparația?

– Nimic!

– Cum nimic? Dar e munca dumneavoastră!

– Pentru copii nu trebuie să plătiți nimic. Mai trebuie să facem și fapte bune!

– Da, dar e munca dumneavoastră și nu pot să nu vă plătesc!

– Ba da, o fac cu drag. Așa mai învățăm copiii să facă fapte bune. Prin puterea exemplului. Uitați eu cumpăr câte un kilogram de bomboane pe lună. Și copiii când trec pe lângă atelier vin la nenea cizmarul. Știu că aici găsesc bomboane. Uite așa îi facem să țină minte și când vor crește mari pot face și ei fapte bune.

– Nu, uitați bănuții pentru următorul kilogram de bomboane!

– Vă rog, dacă tot vreți să mă plătiți, promiteți-mi că luna viitoare veți cumpăra bomboane pentru copii.”

Am luat sandalele și nu am mai lăsat să aștepte până luna viitoare.  Imediat am fost și am luat un kilogram de bomboane și m-am întors la cizmarul nostru.

” – Uitați v-am promis că vin cu un kilogram de bomboane! Pentru că la fel cum dumneavoastră știți că trebuie făcute fapte bune și eu știu că orice muncă nu trebuie să rămână neplătită.

– Dar nu trebuia să veniți imediat. Atunci eu vă spun bogdaproste

– Și eu vă spun bogdaproste pentru reparația sandalelor. ”

Și uite așa ne surprinde viața și oamenii pe care îi întâlnești. Lecții de viață primești de oriunde. Doar trebuie să ai ochii larg deschiși. Oameni faini sunt peste tot. Și cu suflet mare. Doar că prin goana noastră zilnică uităm să mai fim atenți la ei. Ne sar în ochi mai mult oamenii tupeiști, obraznici. Întâlnesc din ce în ce mai mulți oameni faini și pot spune cu mâna pe inimă – mai avem șanse. Contrar ideii generale că nu mai putem fi salvați, care se încearcă să ni se inoculeze, mai sunt oameni faini care duc mai departe ceea ce înseamnă spiritul românesc al faptelor bune. Sunt mulți oameni de acest fel, dar fac lucrurile bune în liniște. Poate de aceea nu sunt așa de vizibili. Dar ei sunt….