Acum în prag de primăvară, m-am gândit să vă spun câteva istorioare despre istoria mărţişorului. Cu alte cuvinte povestea martisorului.

Un fir roşu, altul alb. Împletite, aduc bucurie. Se prind la reverul hainei, cu un zâmbet, an de an, de 1 Martie. Se poartă câteva zile sau până dă vremea caldă – nu mai contează. Important este că, indiferent de vremuri ori de lipsuri, românii găsesc, la fiecare început de primăvară, timp să se aplece asupra tarabelor cu mărţişoare, să le privească, să le aleagă şi să le dăruiască celor dragi. Este o tradiţie care a reuşit să se păstreze şi chiar să se dezvolte.

La început a fost un bănuţ. Apoi o ghindă, un nasture, un lemn uşor meşteşugit ori o monedă găurită de care se legau două aţe împletite – una albă şi alta neagră. În timp, roşul a luat locul negrului. Iar de la monedă s-a ajuns la forme diferite, ciudate ori haioase. Chiar şi alte cadouri sunt acum legate cu şnurul de mărţişor.

Culorile, două stări sufleteşti opuse

Iniţial, şnurul avea două culori, alb şi negru, pentru că înainte culoarea neagră nu era asociată morţii, suferinţei. Mai târziu, negrul a fost înlocuit de roşu, semn al tinereţii, al frumuseţii, al vitalităţii. “Roşu semnifică primăvara, asociată unui început. Mărţişorul este un simbol care marchează drama anotimpurilor – a unuia care se duce şi a altuia care stă să vină”
“Aţele mărţişorului înseamnă două stări opuse: întuneric-zi, iarnă-primăvara, bucurie-tristeţe. Este un prag de trecere între anotimpuri”

Mamele făceau mărţişoarele

În trecut, mamele erau cele care făceau mărţişoarele, special pentru copii. Treptat, ele au început să fie purtate şi de fete, apoi şi de femeile mai tinere. Se purta la încheietura mâinii drepte, la gât, ca un colier, iar bărbaţii îl puneau la căciulă ori la pălărie. Se punea şi la case, la porţi, pe acoperiş, să fie locuinţa protejată de duhurile rele ale iernii. Acum mărţişoarele se mai pun la revere. Însă în marile oraşe rar mai pot fi văzuţi oameni care să îl poarte. În schimb, îl dăruiesc şi îl primesc cu drag.

Mici superstiţii

Există şi câteva superstiţii legate de mărţişor. De pildă, mamele, când puneau mărţişorul copilului, trebuiau să aibă mare grijă să nu fie vazute de femeile însărcinate. Se considera că viitoarea mamă va naşte un copil pătat pe faţă. O altă credinţă populară vorbeşte despre faptul că mărţişorul are proprietatea de a-l apăra pe purtător de diferite boli. Copilul trebuie să fie rumen la faţă şi să nu aibă pete de la vânt. Pentru asta trebuia să poarte mărţişorul. Şi fetele, se spunea, erau apărate de razele soarelui, să nu se bronzeze, de către mărţişor. Exista credinţa că mărţişorul păzeşte de razele orbitoare ale soarelui.

Aţele mărţişorului trebuiau neapărat împletite pentru că nodurile sau împletiturile ţin ghinionul în loc, iar cine purta mărţişor nu era scuturat de friguri peste vară. Se mai spune că mărţişorul alungă şi deochiul.

O altă superstiţie este legată de “babe”. De pe 1 până pe 9 martie, se alege o zi din acest interval, o “babă” adică. Cum va fi vremea în acea zi, aşa îi va merge tot anul celui care şi-a ales-o.

Până când se poartă

Mărţişoarele se dăruiau, se primeau şi se purtau până când se zărea primul arbust înflorit. Atunci se prindea mărţişorul pe o rămurică înflorită ori pe un trandafir. Alţii purtau mărţişorul până ce soseau berzele, când îl aruncau după ele, spunând: “Na-ţi negretele şi dă-mi albeţele!”. În unele zone se purta până la Florii, în altele până de Sfântul Gheorghe sau până la Armindeni, de 1 mai. De fapt, se poartă până când întreaga natură se revigorează, până ne lepădăm de hainele groase.
Cu moneda de la mărţişor se cumpăra vin roşu, care se bea pe iarbă, de Armindeni, ca oamenii să fie sănătoşi peste an. În Prahova, de exemplu, fetele mergeau la birt şi cumpărau caş, pâine albă şi vin roşu, după care se organiza o mică petrecere.

Astăzi, un ritual al darului

Astăzi, 1 Martie a devenit, în mare măsură, doar un prilej de a dărui. Obiceiul mărţişorului, extrem de vechi, a căpătat astăzi conotaţii pur comerciale şi lasă mult de dorit. E adevărat că nu avem nici un tipar pentru mărţişor, în afară de acea monedă, însă oamenii cu gust ştiu să aleagă între mărţişoarele autentice şi kitsch-uri. Acum mărţişorul a devenit un ritual al darului, cu conotaţii de dragoste – de aici şi formele de trifoi, de inimi, de flori. Cam pe aici se învârte registrul tematic al mărţişorului de astăzi. Cert este, că la început de primăvară simţim nevoia de mărţişor, fie că-l purtăm trei zile ori 90. A devenit un reflex cultural al românilor, chiar dacă este vorba despre un bun comercial.

Pentru că ne pasă de cei din jur

Un obicei ce aparţine zonelor balcanice, mărţişorul simbolizează începutul. Dăruim mărţişoare pentru a arăta că ne pasă de cei din jur, pentru a arăta că ţinem la cineva, că iubim. E o nevoie de a ne încadra în normalitate. Dacă nu primeşti, mai ales femeile, se întreabă de ce, care e problema.

Ce trebuie să facem de 1 Martie

Indiferent că suntem bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, 1 Martie trebuie să ne prindă curaţi şi îmbrăcaţi în straie de sărbătoare. Întâmpinăm venirea primăverii, un nou început, care poate să fie mai frumos, mai bogat, mai puternic. De Mărţişor, acum, nu mai există decât o singură regulă – aceea de a dărui. Dacă la începuturile mărţişorului cea care îl dăruia era femeia cea mai bătrână din casă, iar cel care îl primea – copilul, acum nu se mai ţine cont de această regulă.

Ne-am obişnuit însă ca bărbaţii să dăruiască femeilor, iar copiii – celor mai în vârstă. Doar în unele zone din Moldova – în nord – fetele dăruiesc băieţilor, urmând ca ele să primească daruri de 8 Martie. Însă, indiferent cine dă şi cine primeşte, un lucru este cert: începutul primăverii este şi va rămâne un prilej de a dărui, de a arăta celor din jur că ne pasă de ei.

În final vă doresc să aveţi o primăvară frumoasă, plină de soare şi de tinereţe. Să aveţi totdeauna în inima voastră mărţişori de bucurii.