Salutare,

Ştiu că postarea asta poate suna ca o lamentare, dar deşi sunt încă tânăr, pot afirma cu tărie că viaţa nu este deloc roz.
Poate că am ajuns să mă plafonez, poate că îmi place să mă plâng, dar simt nevoia să refulez. În ultima vreme am trecut printr-o perioadă pe care nu o doresc nimănui. Când vezi că nu poţi ajuta pe cel aflat în suferinţă, ai un sentiment de deznădejde totală. Şi e un sentiment pe care l-am experimentat în ultima perioadă destul de mult.
În faţa bolilor nu te poţi ascunde. Şi nu iartă pe nimeni, de la tânăr la bătrân. Toţi vedem la televizor cazuri de oameni bolnavi, dar zicem că nouă nu ni se va întâmpla. Şi totuşi…………
Ştiu că am mai scris o postare despre boli, că vin din cauza păcatelor noastre, dar totuşi ce păcate mari poate să aibă o persoană tânără care se luptă cu o boală destul de perversă.
Poate că Dumnezeu ştie de ce, dar latura mea umană mă face să întreb: De ce? Pentru că mi se pare nedrept ca o persoană care este “bună de pus la rană” şi care nu a supărat foarte tare pe nimeni să sufere şi alţii care fac atâtea măgării să aibă sănătatea neştirbită?
E greu să înţeleg balanţa vieţii, uneori pare foarte nedreaptă.
Da la vârsta de 27 de ani pot spune că viaţa e plină de surprize…..neplăcute.
Însă o rază de lumină şi de speranţă întrezăresc – Iustina – care duminică face 1 luna şi 2 săptămâni. Pentru asta trebuie să lupt până la capăt.
Încercaţi să preţuiţi sănătatea mai mult decât orice altceva. Mâine viaţa vă poate juca o festă. Pentru că aşa este ea … plina de surprize neplăcute.