Dap, copii sunt minuni pe pamant. Cand vrem sa avem parte de o minune sa ne uitam la copii si o vom vedea.
Oricat s-ar concentra lumea de stiinta sa afle secretul conceperii unui copil – si aici ma refer la suflet, nu il vom afla niciodata.
Am sa va spun in continuare o povestioara care mie unul mi-a placut foarte mult si totodata m-a impresiona.
“Curand dupa ce se nascu fratele ei, micuta Sachi incepu sa le ceara parintilor s-a lase singura cu micutul copilas. Ei se temeau ca, asa cum sunt majoritatea copiilor de patru ani, s-ar putea simti geloasa si l-ar lovi sau zgaltai, asa ca au refuzat-o.
Dar ea nu arata nici un semn de gelozie. Trata copilasul cu blandete si dorinta de a ramane singura cu el devenea din ce in ce mai stringenta. Asa ca s-au hotarat s-o lase.
Incantata, intra in camera copilului si inchise usa, dar nu de tot – suficient ca parintii eu curiosi sa zareasca ceva si sa traga cu urechea. Au vazut-o pe micuta Sachi cum se indreapta linistita catre fratiorul ei, isi puse fata alaturi de a lui si ii spuse incet, ” Bebe mic, spune-mi si mie cum arata Dumnezeu. Eu incep sa uit””.
Impresionanta povestioara, cel putin pe mine unul m-a lasat fara cuvinte. Poate ca zambetul candid al copiilor nu vine din intamplare – poate ca ei il vad pe Dumnezeu si vorbesc cu El.
Si copii mici nu spun minciuni.