Weekend-ul trecut minunea noastra a facut 6 luni. Eu unul inca sunt sub efectul mandretei mele de fetita. Si cum poti sa ramai indiferent la un plans al copilului tau, cum poti sa nu ti se umple inima de bucurie cand o vezi razand, cum poti sa nu te simti implinit atunci cand te cauta cu privirea si cand te gaseste iti zambeste sagalnic. Si mai ales cum poti sa nu te topesti dupa ea atunci cand dupa o lunga zi de munca, cand ajungi acasa te primeste cu un ras zglobiu.
Nu credeam ca poate fi asa de minunat sentimentul de parinte. Si totusi de 6 luni traiesc langa minunea daruita de Dumnezeu un sentiment de implinire sufleteasca. Cine stie oare de ce a venti intr-o zi de o insemnatate deosebita pentru noi ortodocsii – Ziua de Buna Vestire. Oricum nici eu si nici Simona nu meritam asa o minune de copil – si totusi Dumnezeu ne-a facut bucuria de a avea o bomboana de copil.
Multi parinti spun ca e greu sa ai un copil – nu neg lucrul asta, depinde foarte mult de copil, dar noi am avut noroc. Iustina nu a racit deloc pana la varsta de 6 luni, nu a fost plangacioasa pana acum, a fost o cumintica. Iustina e un copil asa cum dorim la toata lumea sa aiba – minunea dintre noi.
Si dupa cum ii spun eu Iustina e o minune minunata. E a noastra si suntem tare mandi de ea. Daca stiam ca e asa de frumos sa fii parinte, mai demult, probabil ca acum eram la al doilea copil.
Iustinica lui tata inimile noaste a mea si a mamei iti vor apartine pe vecie si vom face tot ceea ce ne sta in putinta sa nu iti lipseasca nimic. Tata va munci cat de mult va trebui pentru ati asigura un viitor cat mai lipsit de griji. Vom face tot posibilul sa te crestem in credinta si in onestitate.
La multi ani si sa cresti sanatoasa si frumoasa.