Astăzi este 1 Decembrie, prilej ca fiecare dintre noi să ne aducem aminte de înaintașii noștri, de cei care au luptat pentru fiecare petec de țară, așa după cum a putut fiecare. Pentru ca noi, astăzi să fim pe aceste locuri și să facem nazuri – că lucrurile nu sunt așa după cum vrem noi, din confortul casei fiecăruia dintre noi. Este prilej să ne aducem aminte de fiecare mamă, care în vreme de războaie ținea singură casa, suplinind și bărbatul plecat pe front, să apere patria. Este prilejul să ne aducem aminte de bunicii care au căzut prizonieri de război și unii dintre ei au sfârșit prin lagărele de exterminare. Lor le datorăm astăzi libertatea de a vorbi românește și de a fi astăzi. Și trebuie să conștientizăm că Romania suntem noi.
Cu bune, cu rele, țara aceasta este a noastră. Cu tot ce are ea mai bun, cu tot ce are ea mai prost. Lucrurile care nu ne convin pot fi schimbate de noi, punând mâna să făcem lucrurile mai bine – făcând ceva. Nu doar să dăm din gură pe site-urile de socializare. Că noi am fi făcut mai bine lucrurile dacă am fi avut pâinea și cuțitul. Ghiciți ce? Fiecare dintre noi are pâinea și cuțitul în propria familie. Putem să facem lucrurile să se întâmple mai bine aici. Și din familia fiecăruia dintre noi să schimbăm România în mai bine. Dar ne place să ne ascundem și să dăm din gură.
România suntem noi. Fiecare dintre noi. Asta trebuie să înțelegem cât mai bine. Pentru că prin acțiunile noastre putem face România mai frumoasă, sau mai urâtă. În funcție de cum ne raportăm noi la țara aceasta, așa ar trebui să se raporteze țara la noi. Am observat că în Iași, sărbătoarea de 1 Decembrie s-a desfășurat sub titulatura de ”Capitala care unește”. Ar trebui să dăm sloganul acesta jos de pe bannere și să îl respectăm – să ne ghidăm în viața noastră după el. Am mai spus-o și o repet – ceea ce ar trebui să învățăm, acum de 1 Decembrie este unitatea. Pentru că România și noi românii am fi mai puternici dacă nu am fi așa de dezbinați. Și pentru că România nu este țara noastră doar atunci când ne aducem aminte noi de ea, în momentele de sărbătoare. România este țara noastră și atunci când ne este mai greu. Și atunci trebuia să conștientizăm faptul că și greutățile fac parte din evoluția noastră ca români.
Românii sunt și oamenii sărmani, români sunt și muncitorii din șanțuri, românce sunt și bunicuțele din piață ce stau cu puține legături de zarzavaturi. Români sunt și oamenii de la țară, români sunt și cei mai năpăstuiți ca noi. Și români sunt și dușmanii noștri, sau oamenii pe care îi numim noi dușmani. Suntem români cu toții și poate că ar trebui să ne aducem aminte de asta în fiecare zi din timpul anului.
Românism nu înseamnă doar participarea la parade, în straie de sărbatoare. Românism înseamnă să aducem contribuția noastră pentru a deveni o țară mai bună. Patriotismul nu se vede doar la televizor, se aplică în viața de zi cu zi. Și nu mă refer la acel patriotism care spune că trebuie să ne închidem granițele. Mă refer la acel patriotism care trebuie să se manifeste în momentul în care România este amenințată în orice fel.
Da, România suntem fiecare dintre noi. Și dacă nu ne place cum este România în acest moment, ar trebui să ne uităm în oglindă. Pentru că nu ne place de noi. Pentru că ceea ce nu înțelegem noi este că România este formată din 19 milioane de români ce au rămas încă în țară și încă vreo 3 milioane de români, plecați de nevoie în afara țării.
În fiecare inimă de român, România va avea un loc aparte. Cu bune și cu rele.
