În natura noastră umană este setat, probabil de la naştere, programul prin care ne dorim să atingem perfecţiunea. Şi această perfecţiune arată diferit pentru fiecare dintre noi. Pentru unii dintre noi, perfecţiunea se transformă în armă de comparaţie a celorlalţi, pentru alţii, perfecţiunea se transformă în metoda de comparaţie a noastră cu ceilalţi. Dar, perfecţiunea pe care fiecare dintre noi, dorim să o atingem, se poate transforma într-un defect. Pentru că, atunci când îţi doreşti să fii perfect, uiţi să trăieşti, sau uiţi să fii tu, natural, fără ifose. Perfectiunea si imperfectiunea, voi vorbi despre ce înseamnă  în viziunea mea.

Fie că îţi doreşti să fii perfect la muncă, fie că îţi doreşti să ai o relaţie perfectă, fie că îţi doreşti cu ardoare ca odrasla ta să fie perfectă, nu faci altceva decât să pui presiune inutilă pe tine şi pe cei de lângă tine. Pentru că, atunci când vei atinge perfecţiunea pe care tu ţi-ai dorit-o, îţi vei dori din ce în ce mai mult să te perfecţionezi. Faptul că ne dorim să fim mai buni şi că tindem spre perfecţiune nu constituie un lucru rău, dar ducerea acesteia către un crez în viaţă, ne poate schimba la 180 de grade. Şi perfecţiunea pe care o atingem noi, poate să reprezinte o stare perfectă de imperfecţiune pentru cei faţă de care avem o interacţiune.

În ultima vreme, am observat că din ce în ce mai multă lume, tinde spre a fi perfectă. Cel puţin în ochii lumii. Pe Facebook, dacă te uiţi, vezi o mulţime de exemple de oameni perfecţi, de familii perfecte, de copii perfecţi, de vieţi perfecte. Dacă revii în viaţa reală, vezi foarte multă lume care pozează în oamenii perfecţi, în oameni cu o viaţă exemplară, în profesionişti în ale perfecţiunii. Imperfecţiunea. deşi foarte prezentă în viaţa multora dintre noi este ascunsă sub preş. Şi lăsăm la suprafaţă doar “hainele de gală”, pentru că societatea ne vrea spoiţi în oamenii perfecţi.

Imperfecţiunea este damnată, nu are voie să existe în viaţa noastră. A devenit un subiect tabu să discuţi despre imperfecţiune. Negăm cu toată fiinţa noastră că mai avem şi momente de slăbiciune, atunci când îşi face apariţia omul real din noi. Cu alte cuvinte ne place să avem o viaţă falsă, plină de compromisuri, doar pentru a ne păcăli conştiinţa. Încercăm să avem tot timpul zâmbetul pe buze, dar sufletul plini de cicatrici. Încercăm să fim prietenoşi cu toţi cei de lângă noi, chiar dacă sufletul nostru simte altceva. Încercăm să părem nişte oameni împliniţi, chiar dacă, atunci când rămânem noi cu noi, ne dăm seama că suntem săraci cu adevărat. Încercăm să fim tari în faţa obstacolelor vieţii, când interiorul nostru se clatină mai ceva ca la un cutremur. Încercăm să fim iubitori, dar nu recunoaştem că mai avem mult de luptat până să ajungem la nivelul la care, chiar să dăruim iubire.

Oricât ne dorim noi să ascundem lucrul acesta, sunt momente în care suntem falşi. Suntem falşi pentru că ne place să părem altceva faţă de ceea ce suntem cu adevărat. Suntem falşi pentru că ne îmbrăcăm viaţa noastră cu un ambalaj frumos, ascunzând de ochii lumii, problemele noastre reale. Suntem falşi când zâmbim chiar dacă nu o facem din toată inima, doar pentru că aşa este frumos.

Este oare aşa de greu ca din când în când să mai lăsăm să se vadă imperfecţiunile fiecăruia dintre noi? Să lăsăm să se vadă defectele pe care fiecare dintre noi le are? De ce este aşa de greu să fim noi, să fim aşa cum conştiinţa noastră ştie că suntem? Oare pe cine vrem să păcălim că suntem perfecţi, tari ca o stâncă şi puternici ca zeii din antichitate? Imperfecţiunea poate fi transformată în atuu, pe când perfecţiunea, odată ce ai ajuns aparent la ea, se poate transforma într-un dezavantaj, în deazavantajul că nu îţi trăieşti propria ta viaţă.

“Dacă nu poţi iubi imperfecţiunea, cu siguranţă nu o să poţi vreodată iubi perfecţiunea.” – Maria Damian. Sau cu alte cuvinte acceptaţi că fiecare dintre noi are o doză mare de imperfecţiuni şi nu le mai ascundeţi. De abia atunci când vom recunoaşte că suntem oameni imperfecţi, vom putea să ne îmbunătăţim şi să devenim mai buni, dar nu perfecţi.

Încercaţi să nu mai păreţi perfecţi. Încercaţi să fiţi fericiţi.