Poate ca va asteptati sa fie un articol de promovare pentru un nou patinoar in Iasi, dar din pacate nu este asa. In dimineata aceasta am facut mult sport pe strazile Iasului, mai exact am facut patinaj – si macar daca era artistic. Nu am sa inteleg de ce atunci cand ploua un pic, strazile orasului Iasi se transforma in patinoare naturale, mancatoare de oase. Noi cei mai tineri ne mai descurcam cumva, dar saracii oameni in varsta ajung sa faca 1 ora mergand la cumparaturile de la magazinul de pe colt.

Cum poti oare ca edil al orasului sa nu incerci sa faci ceva pentru a reduce numarul fracturilor cauzate de cazaturile de pe gheata. Daca zapada era stransa din cartiere atunci cand era cazul acum cu siguranta nu mai era polei. Dar faptul este consumat, iar edilul orasului nu face altceva decat sa spuna ca nu se poate. Ca primar al unui oras trebuie sa fii un bun gospodar, dar se pare ca la Iasi lucrul acesta nu este posibil. Ori  nu se vrea, ori  nu se poate.

Data trecuta cand Iasul s-a transformat intr-un patinoar, o studenta din Iasi a ramas fara degetul inelar, de la o cadere pe gheata. Oare a primit din partea municipalitatii despagubiri pentru infirmitatea provocata de ei? Ceva imi spune ca nu – incet, incet faptul ca iesi pe strazile orasului se transforma intr-o mare provocare.

Primarul este partial vinovat de dezastrul de pe strazile orasului. Nici iesenii nu sunt mai bravi – inainte lumea mai iesea cu o lopata, cu un sac de sare si isi faceau ordine pe strada lor si in fata scarii lor. Acum ne complacem in casa, la caldura, in fata televizorului, asteptand ca autoritatile sa ne faca curat. O astfel de optica nu este decat rezultatul unui confort fortat si a unei nesimtiri crase din partea majoritatii.

De cate ori ai iesit tu la o deszapezire, sau la eliminarea ghetei de pe strada din fata blocului tau? Haideti sa nu mai asteptam sa faca altii ceva pentru noi. Iesind fiecare dintre noi la treaba vom da un exemplu si altora. Si uite asa poate reusim sa schimbam un pic societatea in care traim.