De ieri dupa-amiaza vuiesc televiziunile despre ceea ce s-a intamplat in Bucuresti. Un om, cel mai probabil cu ceva probleme de sanatate, a inceput sa traga la intamplare intr-un coafor pentru a ucide sotia. Nu am sa discut cum s-a ajuns aici, pentru ca lucrurile sunt deja consumate, iar in familiile celor 2 persoane decedate deja este doliu. Ma gandesc totusi cum un om poate sa mearga cu un pistol de lupta la el si sa impuste la intamplare oameni ce nu au avut nici o vina.

Reporterii fac acum analiza cazului – ba ca avea probleme psihice pe care si le trata, ba ca era sofer de demnitar si ca i s-a permis aproape orice. Dar nici unul din cei de mai sus nu se gandesc ca fiecare dintre noi poate sa aiba la un moment dat o perioada in care creierul nostru sa nu mai functioneze la adevarata valoare. Chimia creierului uman este un continuu mister si cei ce sufera de probleme psihice nu trebuie damnati. Sigur in cazul de fata, gravitatea faptelor sale este majora – pentru asta trebuie sa plateasca cat mai scump. Si nu numai el ci si cei care l-au testat psihologic pentru acordarea permisului de port-arma.

Putini dintre cei care dezbat acest caz abordeaza problema geloziei. Un defect ce te poate face sa recurgi la astfel de fapte. Gelozia e o boala grea, poate mai grea decat  afectiunea psihica pentru care se trata. Atunci cand nu poti avea incredere in cel de langa tine, cel mai bine este sa te retragi din preajma persoanei respective. Trebuie sa intelegi ca nu esti proprietarul vietii lui/ei si fiecare individ are dreptul la propria viata. Sentimentele de iubire nu le poti impune cu forta – nu vei obtine altceva decat ura din partea persoanei din fata ta.

Asasinul din Bucuresti nu s-a gandit nici o clipa la vietile celorlalti – intr-o clipa de furie a facut 2 crime si 6 tentative de omor. Si asta pentru a pansa orgoliul ranit de barbat refuzat. Nu s-a gandit la copilul pe care il va lasa singur pe lume, fara mama si fara tata. Acel copil cu siguranta ca nu v a putea scapa de oribilul sentiment de singuratate. Pentru ca cei pe care ii considera eroii lui acum l-au parasit.

Sistemul din Romania face posibile  astfel de nenorociri. Pentru ca, daca psihologii care iti dau ok-ul pentru permisul de arma ar fi fost responsabili, acum aceasta tragedia nu mai avea loc. O persoana care de-a lungul timpului a avut mici probleme psihice nu trebuie sa aiba in mana arme de foc. Nu are nici o vina pentru boala sa, dar pentru integritatea lui corporala si a celor din jurul lui trebuie sa fie privat de anumite drepturi.

In Romania nu mai ai curajul sa iesi din casa nici in timpul zilei. E posibil ca ziua in care iesi din casa sa fie ultima. Nu stii cum te poti intalni cu o persoana care are anumite ofuscari si care cauta sa si le rezolve prin violenta. Am ajuns sa fim cu ochii in patru pentru a ne proteja propria viata. Pacat de declinul societatii in care traim.