Astazi cand veneam in drum spre munca, am auzit un tip apropiat de varsta mea, cum regreta trecerea timpului. Se pare ca nu sunt singurul, care de cateva zile ma gandesc la vremea copilariei mele – din cate imi arata buletinul nu sunt foarte batran :). Stau si ma minunez cum stiu tinerii de astazi sa se distreze. Generatia noastra, a celor nascuti in anii ’80 a prins perioada in care preferam sa iesim la batut mingea in loc sa stam in fata televizorului.
Jocurile reprezentau principala noastra preocupare – ne amuzam teribil cand jucam sapte pietre, omul negru, turca, tara tara vrem ostasi si altele peste care s-a asternut praful amintirilor. In vremea noastra calculatoarele nu reprezentau o atractie – preferam sa ne intalnim cu prietenii pe bancile din parc si sa respiram aer curat. O carte ce nimerea in mainile noastre era citita din scoarta in scoarta, iar eroii nostri proveneau din personajele principale din carti. Parintii nostri nu ne sunau pe telefoanele mobile sa venim sus sa mancam, ci ne strigau de la balcon de auzea tot parcul.
Mersul pe bicicleta sau pe role era bucuria noastra cea mai mare. In adolescenta stiam ce inseamna plimbarile in aer liber. Aveam bucuria sa privim cu admiratia stelele pe cer intr-o seara de vara. Multi dintre noi cred ca stateau cu orele privind la cer cum norii formau diverse personaje din cartile pe care le citeam. Pe vremea noastra bucuria unui gume Turbo era imensa, iar bomboanele Sock ne cresteau adrenalina. Suntem generatia care a prins sucul Brifcor si cinematografele in forma lor clasica.
La scoala inca se mai purta uniforma, ceea ce iti dadea bucuria apartenentei fata de renumele ei. Pe vremea noastra scoala era scoala, iar de timpul liber profitam la maxim. Bucuria alergatului prin natura ne incarca bateriile pentru o perioada lunga de timp. Seara cand ajungeam in pat somnul cobora repede peste ochii nostri.
Nu au trecut decat 10-15 ani de atunci si deja ma simt batran. Acum tinerii se distreaza pe net, vizioneaza filmele din fata calculatorului, isi dau intalniri pe facebook, iar eroii din carti au fost inlocuiti de desenele animate super agresive. Societatea evolueaza si asa trebuie sa fie, dar bucuria copiilor de astazi ar trebui data de cu totul alte indeletniciri. Nu lasati sa treaca copilaria pe langa ei fara sa simta gustul adevarat al libertatii – libertate data de jocul din fata blocului sau de fuga prin aer liber.
Sunt tanar, dar ma simt batran. Si asta pentru ca societatea nu evolueaza in directia care trebuie, iar copii de astazi sunt modelati gresit de cei care ar trebui sa le ofere exemple in evolutia lor. Daca parintii stau cu orele in fata televizorului copilul va face la fel, daca parintii stau in fata calculatorului si vorbesc cu prietenii copii isi vor cauta prietenii virtuale. Daca noi parintii vom merge la distractii intr-o zi de duminica dimineata, copii se vor indeparta usor usor de credinta.
Fiecare dintre noi este raspunzator pentru evolutia societatii. Asa cum ne vom creste copilul/copii nostri asa vom contribui la viitoarea societate.
Off, nu-i usor…
Nici daca noi am fi parintii ideali, nu ne putem tine copiii in globuri de cristal, pentru a-i feri de tot ceea ce-i in jur…
Trebuie sa existe un echilibru. Doamne ajuta sa fim in stare sa-l mentinem!
Nu putem sa ii tinem in globuri de cristal, dar important este sa stim sa ii ghidam prin jungla numita viata. Trebuie sa avem grija sa nu se piarda in hatisul nenorocirilor din viata asta.
Ce am observat este ca societatea a evoluat, dar noi ca oameni am involuat. E pacat pentru ca ai nostri copii vor creste intr-o societate in degringolada.
Doamne ajuta sa ii putem creste asa cum am fost si noi crescuti – macar asa.