Vise spulberate

Visele sunt cele care ne țin în viață, ele sunt cele care ne fac să mergem înainte. Să continuăm lupta atunci când totul în jurul nostru se năruie. Visele sunt cele care ne alimentează dorința de a reuși, chiar și atunci când nu se vede capătul firului de care ne-am agățat. Visele sunt cele ce ne fac să râdem atunci când sufletul nostru plânge. Visele sunt cele care ne arată că încă nu suntem pierduți și că mai există speranța să ne revenim. Visele sunt cele care ne vorbesc despre momentele în care vom fi fericiți, chiar în momentele în care lumea noastră se năruie. Și uneori, din când în când mai spunem: am avut vise spulberate.

Vise spulberate

Și în acele momente ne pierdem echilibrul, ne ducem într-o groapă a melancoliei, ne trezim într-o lume plină de întuneric. Cheful nostru de viață se duce pe zi ce trece, iar toate visele noastre se duc pe apa sâmbetei. Din când în când, mai scoatem capul din văgăuna în care ne-am băgat, să luăm pulsul vieții din exterior. Și de cele mai multe ori, vedem lângă noi oameni fericiți, oameni care și-au îndeplinit visele. Iar asta ne pune capac – pentru că de cele mai multe ori, atunci când nouă ne merge rău, totul se hiperbolizează. Totul parcă este contra noastra și contra spiritului nostru. Dintr-o dată îi vedem pe toți mai fericiți decât noi, îi vedem împliniți. Doar noi singuri suntem cu visele spulberate.

Citim în cărțile motivaționale că trebuie să fim fericiți, că trebuie să fim împliniți. Dar nimeni, din cei ce se ocupă de partea motivațională, nu ne spune cum să ne ridicăm în momentele în care ni se spulberă visele. Atunci suntem singuri, noi și cu sufletul nostru. Nimeni parcă nu poate să ne mai redea speranța că lucrurile se vor rezolva. Probabil că ați fost și voi în această situație de multe ori – cu siguranță ați avut vise și idealuri care nu s-au realizat. Și care v-au dat de pe traiectorie. În acele momente totul parcă se prăbușește și nimic nu pare că se așează în ordine.

Sunt acele momente în care parcă dai din rău în mai rău. Cum se spune în popor ”dai din lac în puț” și parcă nu mai găsești ușa de ieșire. Estea acea ciclicitate care te face să te învârți în cerc și care de foarte multe ori îți dă senzația că treci de foarte multe ori prin aceleași locuri, vezi aceeași oameni, trăiești aceleași experiențe dureroase. Vorbesc despre acele perioade în care pierzi de mai multe ori decât câștigi, prietenii îți înșeală așteptările de mai multe ori decât îi dezamăgești tu pe ei. Și totul se leagă parcă în defavoarea ta și a viselor tale. Parcă toți și toate îți pun piedici în îndeplinirea viselor pe care le ai.

Am avut ocazia să experimentez și eu astfel de momente. Cine mă cunoaște mai de demult știe că am avut perioade în care eram morocănos, lipsit de chef de viață, fără vise pe care să le îndeplinesc. Eram genul de om care vedea în toate situațiile doar partea riscantă și periculoasă. Cu alte cuvinte nu mă puteam bucura de viață. Pentru că am avut multe vise, care s-au spulberat așa cum au venit. A fost cea mai cruntă perioadă de până acum. Și parcă lucrurile negative nu mai încetau să vină în viața mea. După, mi-am dat seama că un gând negativ le atrăgea pe celelalte – teoria o știam, practica era cea care nu putea fi îndeplinită. Nu era depresie – era doar starea unui om a cărui vise nu se îndeplineau.

Și ca mine probabil că au fost mulți dintre voi, cei care îmi cititi acest blog. Eu am reușit să mă ridic din acea perioadă, atunci când am schimbat perspectiva. Am văzut lucrurile din alte unghiuri și am reînceput să zâmbesc. Atunci când am reușit să văd lucrurile altfel, deja s-au schimbat și au început să mi se îndeplinească visele. Dar, recunosc că nu am reuși singur lucrul acesta. Din când în când îmi îndreptam ochii spre cer și ceream ajutorul. Și de acolo a venit și rezolvarea multora din gândurile mele de tipul drobului de sare.

Dar momentele în care visele par că s-au spulberat continuă și acum în viața mea. Doar că am schimbat abordarea și am început să văd lucrurile altfel. În sensul în care, dacă nu a fost să se îndeplinească visul meu, înseamnă că nu a venit momentul ca visul meu să devină realitate. Pentru că în viața aceasta, toate se îndeplinesc la momentul potrivit. Nimic nu este întâmplător și oricât de mult am încerca noi să facem lucrurile să meargă într-un anumit sens, ele se vor întâmpla la momentul potrivit.