Relația cu șeful

Șeful, acel exemplar hulit de unii, pupat de alții și respectat de o parte dintre angajați. Cu toții am avut sau avem șefi. Cu unii am fost pe aceeași lungime de undă, pe alții nu i-am suportat. Unii dintre șefi ne-au sprijinit și ne-au încurajat să dăm totul pentru a deveni mai buni. Alții ne-au descurajat dintr-o frică sau indolență față de noi, pe care nu aveam cum să o înțelegem la momentul respectiv. Și totuși de la fiecare șef am avut de învățat mai mult sau mai puțin. Relatia cu seful este una dintre cele mai captivante relatii pe care le avem de-a lungul vietii.

Relatia cu seful

Sursa foto: www.adevarul.ro

Fiecare om pe care l-am avut ca și coordonator sau șef și-a pus amprenta pe evoluția noastră. Unii ne-au motivat să fim altfel decât ei, iar ceilalți ne-au oferit propriul lor exemplu de profesionalism pe care l-am putut urma. Și toate aceste lucruri ne-au format ca și profesioniști într-un anumit domeniu. Fie că avem puterea să recunoșteam, fie că nu, din fiecare relație cu șeful am avut de învățat. Uneori, analizându-ne putem să ne surprindem aplicând tehnici deprinse de la unul dintre șefii pe care i-am avut. Și nimeni nu spune că tehnicile pe care le aplicăm sunt pe placul colegilor sau șefilor noștri actuali.

Șeful ideal este acela care te sprijină în dorința ta de a evolua, care nu îți pune piedici și care își oferă ajutorul atunci când nu știi ce să faci. Dar, șeful ideal este și acel care, îți spune adevărul în față, fără să îl intereseze dacă te superi pe moment sau nu. Pentru că știe că la un moment dat îi vei mulțumi. Fie că o vei face acum sau peste câțiva ani, dar sigur vei ajunge să îi dai dreptate. Dar, la fel de bine știm că șeful ideal este cel care nu există.

Dar oare care sunt caracteristicile șefilor răi? Poate că mai jos veți regăsi o parte din șefii pe care i-ați avut. Dacă nu, înseamnă că sunteți norocoși.

  1. Șefii răi nu știu să ceară explicit ceea ce doresc să obțină de la tine. Îți trimit un mail lapidar pe care au pretenția să îl înțelegi de la prima citire. Pentru că el este șef și dă doar directive. Iar tu trebuie să ai forțe telepatice pentru a ști cu exactitate ceea ce își dorește șeful de la tine. Și oricât ți-ai da silința nu vei reuși să îi îndeplinești așteptările
  2. Șefii răi crează o presiune inutilă asupra angajaților. Și angajații încep să lipsească din ce în ce mai des de la muncă, pe motiv de boală reală sau nu. Îți crează acel sentiment de ”parcă trag câinii de tine” când trebuie să te duci la muncă și știi că trebuie să dai ochii cu el, cu șeful suprem. Și atunci tot zen-ul tău se duce pe apa sâmbetei.
  3. Șeful rău nu va veni la tine din palatul lui de cleștar să discute despre problemele tale personale. Nu se va întreba de ce ești abătut. Va fi pe principiul conform căruia problemele personale trebuie lăsate la ușa biroului, atunci când vii la muncă. Pe el nu îl vei putea sensibiliza că ai probleme acasă sau nu ești în cea mai bună zi a ta. Pentru el contezi din punct de vedere al potențialului pe care îl poți aduce afacerii lui. Strict financiar.
  4. Șeful rău va adopta strategia de a discuta despre colegii tăi cu tine. Și despre tine cu ai tăi colegi. Pentru că astfel va face ca voi să știți informații unul despre altul și să nu aveți încredere în cel de la biroul de alături. Va crea acea atmosferă de nesiguranță. Te va face să fii tot timpul în defensivă față de colegii tăi. Și așa apar fricțiunile între voi și el poate sta liniștit în biroul său. Fără grija că voi puteți face front comun împotriva lui.
  5. Șeful rău îți va da sarcini doar pe ton poruncitor, cu mulți decibeli în voce și foarte rar, înspre deloc, pe ton calm. Iar cuvintele ”te rog” vor lipsi cu desăvârșire din vocabularul său. Ești subaltern și te tratează ca pe un executant și nu ca pe un om egal lui. Consideră că dacă vorbește frumos cu tine i te vei urca în cap. Se consideră șef doar dacă țipă la tine și îți dă sarcini pe un ton poruncitor.
  6. Șeful rău este tot timpul orientat spre a nu își pierde postul. Și de cele mai multe ori caută să dețină controlul a tot ce mișcă, pentru a nu fi luat prin surprindere de un angajat mai dezghețat la minte. Nu merge pe principiul normal că ești mai câștigat dacă te înconjori cu oameni mai deștepți ca tine, iar despre ideea de echipă nici nu poate fi vorba. Pentru că atunci când se vorbește despre echipă nu poate să își mai aloce el meritele totale.
  7. Șeful rău este nesigur pe el și superficial. Vede mult mai bine angajații care îl perie și care îl ridică în slăvi. Iar angajații care caută să găseasca cele mai eficiente soluții pentru afacerea din care fac parte sunt luați la ochi. Pentru că este superficial nu își dă seama că pe el l-ar ajuta mai mult să ajungă la soluția cea mai bună, dacă ar da mână liberă celor din subordinea lui.
  8. Șeful rău caută să își impună propriile soluții și propriile tehnici indiferent de specificul situației. Merge foarte mult pe soluțiile deja testate, chiar dacă acestea nu sunt cele mai bune. Nu se lasă pe mâna soluțiilor noi venite dinspre angajați și pe mâna unei alte abordări. Chiar dacă acestea ar aduce rezultate mai bune decât propriile soluții.
  9. Șeful rău are o stimă de sine super-ridicată. El este Dumnezeu ajuns acolo sus, iar toți ceilalți sunt inferiori lui. Pentru că pe el nimeni și nimic nu îl poate învăța. El este șeful și trebuie să îi fie respectate deciziile. Și să nu îi fie puse la îndoială capacitățile sale manageriale și de coordonare. Iar dacă ai ghinionul să îl contrezi, de cele mai multe ori vei zbura. Pentru că el nu suportă opiniile contra.
  10. Șeful rău nu pune accentul pe meritele individuale ale membrilor echipei sale. De cele mai multe ori își asumă el rezultatele pentru întreaga echipă. Îi tratează pe toți la același nivel, sau mai bine zis încearcă să obțină maximum de rezultate cu eforturi minime. În economia de piață, un astfel de șef se numește un șef eficient.

De cele mai multe ori, în relația noastră cu șefii am greșit și noi, au greșit și ei. Dar contează dacă ambele părți și-au dat seama de greșeală și-au asumat-o și au recunoscut că au greșit. Pentru că de la asumarea responsabilităților în cadrul unei echipe se poate porni la un drum trainic și sănătos. Dacă se va merge tot timpul pe aruncarea responsabilităților dinspre angajat spre șef/manager sau invers nu se va merge înainte. Se va stagna și de cele mai multe ori se va produce un regres în echipă. Conflictele sunt inerente, dar atunci când ele sunt trecute și mai ales atunci când se învață din ele, se poate merge mai departe, fără frica de a se repeta aceleași greșeli și fără nesiguranță.

La birou trebuie ca oamenii să nu încurce prietenia din afara biroului, atunci când trebuie luate decizii tranșante, pentru bunul mers al lucrurilor în firmă. Chiar dacă te înțelegi bine cu șeful, trebuie să ai tot timpul înțelegerea că deciziile pe care le ia el, trec dincolo de relația de prietenie. În România trebuie să se înțeleagă că șeful de ”gașcă” nu înseamnă să te tragi de șireturi cu el și să treci la diverse tot ceea ce te roagă să faci. În virtutea relației de prieteniei pe care ai dezvoltat-o de-a lungul timpului.

Diferenţa între un şef şi un lider: şeful spune “Treceţi la treabă!”, liderul spune “Să trecem la treabă!” – E.M. Kelly